Lui i se atribuie si “inventarea” discount-ului in Germania, pe care reteaua de magazine ALDI l-a transformat intr-o reteta de succes. Insa banii si reusita isi au umbrele lor.

In 29 noiembrie 1971, avocatul din Düsseldorf Hans-Joachim Ollenburg si complicele sau Paul Kron, poreclit “Paul de diamant”, l-au rapit pe Theo, fratele lui Karl Albrecht. Trei saptamani mai tarziu, victima a fost eliberata, contra unei recompense de sapte milioane de marci germane. Kidnapper-ii au fost in cele din urma prinsi si condamnati, in anul 1973, la opt ani si jumatate de inchisoare. Dupa cosmarul de atunci, familia Albrecht a evitat, pe cat posibil, aparitiile in public si in presa.

Averea nu si-a facut-o Karl Albrecht pornind de la nimic. Mama lui, Anna, incepuse cu o alimentara, iar business-ul cu alimente a luat avant in Germania, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Alimente ieftine, pentru oameni saraciti de razboi. Astfel s-a nascut ideea discount-urilor, scazute direct din pret. Astfel a luat nastere si numele firmei, Aldi Discount (ALDI). In anul 1961, fratii Albrecht, Karl si Theo (fratele mai mic) si-au impartit afacerea, in ALDI Nord si ALDI Süd. In 2010, fratele mai mic, Theodore, a decedat.

Astazi ceva obisnuit, discount-ul reprezenta in anii `60 un pionierat. Se marsa pe o gama redusa de produse cu preturi mici si pe simplitatea expunerii ofertei, fara a se investi prea mult in reclama. “Reclama noastra e pretul mic”, ar fi declarat Karl Albrecht, in 1953, citat de publicatia Spiegel, care adauga faptul ca “aceasta a ramas singura sa declaratie publica, pe parcursul intregii istorii a firmei”.

Spre deosebire de fratele sau mai mic, Karl nu a invatat meserie in magazinul parintilor, ci ca ucenic intr-un magazin de delicatese din Essen. In varsta de 19 ani, el a fost trimis in razboi pe frontul de est, de unde s-a intors ranit. Dupa razboi, Karl a urmat studii de comert si a inceput sa dezvolte afacerea care l-a propulsat, decenii mai tarziu, pe primul loc in topul miliardarilor din Germania.

Datorita vietii sale extrem de retrase, nu se stiu multe amanunte despre sfera privata a lui Karl Albrecht, in afara faptului ca are o fiica, un fiu care lucreaza tot pentru ALDI si sase nepoti. S-a scris in presa ca era extrem de econom, intre placeri figurand doar cresterea orhideelor si ocazionale partide de golf.

Acest spirit exacerbat al “economiei” s-a rasfrant si asupra business-ului sau, care pe langa alimente ieftine si noi locuri de munca a adus uniformitate, obsesia eficientei si anonimitate, concretizata in primatul desfacerii de produse no-name. In legatura cu furnizorii globali, s-a scris despre conflicte cu sindicatele si despre acuze de exploatare a angajatilor acestor furnizori, din lumea a treia.

Desi Karl Albrecht s-a retras complet din business-ul operativ al ALDI Süd, inca acum 20 de ani, el a mai facut parte, inca un deceniu, din Consiliul de administratie al companiei. In 2002, conducerea firmei a fost complet cedata unor manageri cu statut de angajati.

Sub semnul “zgarceniei” comunicationale, al discretiei, a stat si decesul fondatorului ALDI. Atat moartea lui Karl Albrecht, cat si cauza acesteia, au fost comunicate lapidar, presa afland intr-un tarziu despre decesul care ar fi avut loc in 16 iulie. Averea sa a ramas in proprietatea Fundatiei Siepmann, care poarta numele de fata al mamei sale, Anna.

Concernul ALDI are in prezent o cifra de afaceri de cca 60 de miliarde de euro anual si peste 10.000 de filiale, dintre care aproape jumatate in Germania. Restul filialelor se afla cu precadere in tari ale UE, dar si in SUA sau Australia. In estul Europei, ALDI a investit in Polonia, Ungaria, Slovenia.

Acum sapte ani, firma Aldi Stores SRL, controlata de Hofner, subsidiara austriaca a retailerului german, demarase un studiu al pietei romanesti. Ulterior, despre eventuale planuri de investitii ale concernului ALDI in Romania nu s-a mai auzit nimic.