La mijlocul lunii iulie 1995, fortele sarbe din Bosnia, conduse de generalul Ratko Mladic, au ucis aproximativ 8.000 de barbati si baieti musulmani, in decurs de cateva zile, in ceea ce este considerat cel mai grav masacru din Europa de la al Doilea Razboi Mondial.

In dupa-amiaza zilei de 13 iulie 1995, dupa ce in orele dinainte trupele lui Ratko Mladic omorasera numerosi civili, soldatii batalionului “Dutchbat” au evacuat peste 300 de barbati bosniaci, refugiati intr-o baza militara olandeza din apropiere de Srebrenica, la Potocari.

“Dutchbat nu ar trebui sa aiba lase oamenii sa plece din cladirile lor”, a aratat judecatorul Larissa Elwin. “Ar fi trebuit sa ia in considerare posibilitatea ca acesti oameni vor fi victime ale genocidului”.

“In cazul in care Dutchbat ar fi permis oamenilor sa stea acolo, ei ar fi ramas in viata”, a adaugat judecatorul.

Protectia ONU

In septembrie, Olanda a devenit primul stat considerat responabil pentru actiunile propriilor sai soldati care operau sub mandatul Natiunilor Unite.

Intr-un caz similar insa de anvergura mai mica, justitia olandeza a constatat ca statul este responsabil pentru moartea a 3 bosnici la Srebrenica, ucisi dupa ce au fost evacuati dintr-o baza militara.

Guvernul a promis rudelor compensatii de pana la 20.000 de euro de caz.

Dupa preluarea sa, enclava de la Srebrenica a fost plasata sub protectia ONU. Slab inarmate si in numar mic, trupele olandeze pentru mentinerea pacii nu ar fi rezistat. castile albastre olandeze s￢au refugiat intr-o baza militara, impreuna cu aproximativ 5.000 de musulmani din satele din jur, in mare parte femei.

“Curtea a decis ca statul olandez nu este responsabil pentru caderea enclavei in sine”, a subliniat la randul sau Ministerul olandez al Apararii intr-un comunicat de presa, recunoscand, totusi, ca “statul regret ceea ce sa intamplat atunci cu populatia locala”. Ministerul nu a anuntat inca ddaca va ataca decizia.

Tribunalul a aratat insa ca autoritatile de la Haga nu pot fi considerate responsabile pentru moartea tuturor musulmanilor ucisi la Srebrenica ingropati in gropi comune.

“Multi refugiati de sex masculin nu au fugit la Potocari, ci in padurile din jurul Srebrenica iar instanta de judecata considera ca Dutchbat nu poate fi considerat responsabil pentru destinul lor”, a aratat, de asemenea, judecatorul.

“Hotarare politica”

Potrivit instantei, decizia de a nu lasa 5.000 de refugiati in baza militara olandeza, unde conditii sanitare erau insuficiente, a fost “rezonabila”.

Raportarea catre ONU al unui numar mai mare de crime de razboi nu ar fi ajutat la evitarea masacrului, a mai aratat instanta de judecata, respingand afirmatiile reclamantului: “Nu ar dus la o interventie militara directa a ONU.”

In sala de judecata, hotararea a fost intampinat cu un amestec de proteste, semne de satisfactie si lacrimi ale Mamelor de la Srebrenica, care au facut plangerea. Denuntand o “hotarare politica”, acestea au de gand sa atace decizia.

“Cum ii explici unei mame ca olandezii sunt responsabile pentru moartea unui fiu care statea de o parte a barierei si nu moartea unuia care statea de partea cealalta”, a declarat pentru AFP Munira Subasic, una dintre Mamele de la Srebrenica.

“Baza militara a fost atat de mare incat toata lumea ar trebui sa fie acceptata in interior”, a adaugat, spunand intre lacrimi ca “vom continua sa luptam pentru adevar si dreptate”.

In ceea cepriveste o posibila compensare, avocatul grupului, Marco Gerritsen, a dat asigurari ca va depinde de guvernul olandez: “in cazul in care accepta decizia, ar putea merge foarte repede, dar cred ca acest caz nu s-a inchis azi”.