Citeste mai jos articolul publicat in Ziarul de Iasi de Adriana Plecan:

La Scoala din Rusenii Vechi (la 15 km de Iasi), pauza mare este la ora 10,00. Ieri, cei 20 de scolari de clasa I si grupa pregatitoare erau impanziti prin toata curtea, glasurile lor dominand locul. Unii se dadeau in leagane, altii se fugareau in jurul toaletei din gradina, vreo doi erau cocotati pe gard. Cativa copii erau in clasa mancand cu pofta cornul primit la scoala. De lapte nu pareau sa se atinga. “Mi-a dat mama de la vaca, nu de la magazin”, respinge cu ochii cutia de lapte o fetita.

Sursa foto: Ziarul de Iasi Copiii din Rusenii Vechi isi incep ora de matematica fara manual pe banca

Pe bancile lor, nici urma de manual, desi urma sa inceapa ora de matematica. Cifrele erau macar atarnate pe pereti, fata-n fata cu o imensa soba neagra. Atat manualele, cat si lemnele pentru vremea rece sunt mai asteptate la Ruseni decat reforma lui Ponta. Acesta este pe scurt tabloul unei clase de scolari din mediul rural unde premierul crede ca telefoanele cu internet sunt la fel de populare ca nucii la marginea drumului.

Telefonul, lumanarea si batul de chibrit

Dupa aparitia invatatoarei in clasa, copiii au fost rugati sa ridice mana, cei care au telefon mobil acasa. S-a lasat linistea, de parca ar fi fost intrebati cate stele sunt pe cer. “Hai, curaj!”, ii indeamna Marinela Mihai. O singura mana a fost ridicata. “Eu n-am”, a spus timid un baietel, dornic sa scape de povara intrebarii. Manuta lui a fost si un prim mesaj pentru premier: copiii din Rusenii Vechi nu au telefon mobil.

Sursa foto: Ziarul de Iasi

Am vrut sa aflam daca micutii stiu cum arata un mobil. De aceasta data, copiii au fost vorbareti. “Am vazut telefonul la un om. Era alb”, a spus Mihaela, o fetita care invata acasa la lumina lumanarii, aprinsa de mama “in fiecare seara”. Vrea sa aiba telefon (televizorul l-a vazut doar la un vecin), dar tot ea spune ca nu ar avea cum sa-l foloseasca pentru ca nu are priza. Stia si ea ca un telefon nu functioneaza cu un bat de chibrit sau cu ceara. O colega parea sa stie mai multe. “Telefonul arata gri si o suni pe mama”, a spus Bianca, o alta fetita care nu are curent electric acasa.

Un singur copil are mobil, dar nu are voie sa-l aduca la scoala

Andrei a ridicat si el mana, mandru ca poate sa explice cum arata un mobil: “Este un patrat cu o liniuta, asa, in sus”. Probabil ca a sesizat nedumerirea de pe fetele noastre si s-a simtit dator sa dea detalii in plus: “Tii patratul in mana, ridici liniuta si apoi duci la ureche”. Abia atunci ne-am “prins” ca el vorbea de un telefon de generatie veche, cu antena, maximul tehnologic la care a fost martor in era comunicarii mobile. Dintre toti cei 20 de copii, doar un baietel are telefon acasa, dar pe care nu are voie sa-l aduca la scoala. “Am si tableta”, a continuat Denis Antonio, cel mai “instarit” copil din clasa, norocul lui fiind mama care lucreaza in strainatate.

Sursa foto: Ziarul de Iasi Copii la scoala in Orzeni, jud. Iasi

Ultima intrebare pentru scolarii din Ruseni a fost legata de internet, daca stiu ce inseamna acesta. Pareau mai familiarizati si nu s-au temut sa dea raspunsuri: “Poze”, “Scrii ceva pe el si primesti raspuns”, “Poti sa umbli cu el”, au curs in avalansa “informatiile”. Cel mai simpatic a fost Andrei, pentru care internetul reprezinta telecomanda: “E aia ce porneste televizorul”.

Semnal printre copaci sub soare

Manuale digitale? Nici vorba. Poate intr-un alt viitor, crede un profesor din scoala. La urma urmei, de ce ar avea nevoie? Din punctul lui de vedere, scoala este plina de “manuale digitale”, chiar daca nu sunt conectati la internet. “Cum dai cu degetele pe tableta, asa facem si noi. Copiii folosesc degetele sa rasfoiasca manualul, de la stanga la dreapta, de la dreapta la stanga. Nu se cheama ca e digital?”, a comentat el ironic, mimand cu degetele un gest comun atat celor care au tableta in fata, cat si celor care citesc o carte atunci cand “schimba foaia”. Semnal la telefon? Doar daca vremea tine cu ei si au copaci in apropiere. “Prinzi semnalul daca te urci in copac si intinzi si mana”, a spus razand o profesoara, dar nu departe de adevar.

Sursa foto: Ziarul de Iasi Abecedarul vechi la scoala in Orzeni, jud. Iasi

“Ati vazut saracia de pe aici?”

Urmatoare oprire a reporterilor Ziarului de Iasi a fost la Orzeni, la cativa kilometri departare, dar tot printre dealuri. Este o localitate imbatranita, fara prea multi copii mici. Sunt doar doua clase comasate. Intr-una s-au intalnit copii de clasa I si a IV-a, iar in cealalta invata de pe aceleasi manuale copiii de clasa a II-a si a III-a.

“Ati vazut saracia de pe aici? Nu avem manuale. Parintii vor sa vada acasa ce fac cei mici la scoala. Multi nici nu ar sti sa foloseasca tabletele. Se doreste distrugerea invatamantului”, spune pe ton de jale profesorul Ionel Graunte. Cu o asa ‘primire’, parea fara sens sa repetam intrebarile pentru copii. Cateva minute mai tarziu urma sa ne convingem ca aveam dreptate.

Sursa foto: Ziarul de Iasi Scoala in Orzeni, jud. Iasi

Sensibil ca o bucata de lemn

In clase, scenariul parea sa se repete ca la Rusenii Vechi. Telefonul mobil nu facea parte din viata celor mici. L-am intrebat pe un pusti din prima banca daca a vazut telefonul. Andrei s-a inrosit, privirea si-a pironit-o sub banca, se simtea stanjenit ca atunci cand invatatorul il asculta la teme, iar el nu s-a pregatit. Intr-un tarziu a trimis raspunsul miscandu-si capul usor in dreapta si in stanga. A fost ‘salvat’ de o fetita care a spus repede “mama are si umbla cu el (telefon-n.r)”. Ulterior am pus un telefon cu internet pe o bancuta, langa un manual rufos, adus din fericire de invatator, sa suplineasca lipsa manualelor de inceput de an. A fost ca si cum am fi asezat in fata lor o bucata de lemn. Nu a starnit curiozitate, nici macar atentie. Niciun copil nu a venit sa puna mana pe el, sa il butoneze, sa il cantareasca in palme. Pentru ei nu exista.

Citeste aici articolul integral