CPBR spune ca proiectul de Ordin nu va putea fi implementat in forma sa actuala atat din considerente legale cat si din ratiuni ce tin de limitarile tehnice si practice ale arhitecturii sistemului de ATM-uri atat la nivel national cat si international.

Care sunt considerentele Consiliului Patronatelor Bancare din Romania:

• Daca implementarea respectivei cerinte va presupune comunicarea sumei aferente comisioanelor unei banci catre alta banca – prin intermediul sistemelor uzitate ale organizatiilor de carduri VISA/Mastercard – in afara dificultatilor tehnice inerente, din punct de vedere juridic apar nelamuriri din punct de vedere al practicilor anticoncurentiale in sensul unor potentiale intelegeri indirecte asupra preturilor.

• Mai mult, chiar daca taxele si comisioanele standard ale bancilor sunt afisate in banci si disponibile pe site-urile bancilor, exista categorii de clienti care beneficiaza de conditii specifice, care ar fi supuse in egala masura eventualului schimb de informatii intre banci.

• Pentru a afisa pe ecranul ATM-ului comisionul aferent unei tranzactii cu un card emis de institutia care detine si ATM-ul sunt de asemenea necesare dezvoltari suplimentare, dezvoltari care implica selectarea unui furnizor de astfel de servicii, negocierea si incheierea contractului aferent, un termen de executare a obligatiilor contractuale si respectiv a realizarii dezvoltarilor impuse de prevederile legale si, pe cale de consecinta costuri suplimentare care se vor reflecta in viitor in nivelul tarifelor practicate de banci, in final cu impact negativ la clienti. In plus, daca ne raportam la data de implementare mentionata in cadrul proiectului de Ordin, respectiv 60 de zile, aceasta nu poate fi respectata, plecand de la cele mai sus mentionate, anticipand ca va fi nevoie de un termen de cel putin 12 luni de la publicare si de costuri considerabile pentru a implementa acest sistem.

• La o prima vedere, desfasurarea de operatiuni in conditiile proiectului de Ordin de catre un client al unei banci la ATM-ul altei banci implica comunicarea catre acea banca a sumei aferenta comisioanelor clientului (utilizand structura mesajelor schimbate prin intermediul VISA/MasterCard) astfel incat terminalul acelei banci sa fie capabil sa afiseze corect informatia. In acest sens, pentru a fi posibil un astfel de schimb de informatii, ar trebui implicate si organizatiile internationale de carduri in vederea schimbarii standardului actual utilizat la autorizarea unei tranzactii.

• Pentru a afisa pe ecranul ATM-ului comisionul aferent unei tranzactii cu un card de debit sau de credit emis de un emitent diferit de proprietarul retelei de ATM-uri, ar trebui ca sistemele tuturor emitentilor de carduri si de acceptare la ATM sa fie interconectate, astfel incat sa permita “citirea” in timp real a acestor comisioane la nivel de card, interconectare care practic nu poate fi realizata pe baza arhitecturii actuale a sistemelor de carduri. In plus, in eventualitatea setarii unor mesaje preliminare suplimentare, vor fi generate noi costuri de procesare a tranzactiilor, care vor trebui suportate de banci (emitenti si acceptatori) sau de clienti, timpul de efectuare al unei tranzactii va creste, iar posibilitatile de aparitie a a unor erori se vor amplifica, ceea ce va duce in final la insatisfactia clientilor.

• In cazul cardurilor in valuta, situatia devine si mai complicata, deoarece exista diferente de curs valutar intre cursul de la data realizarii tranzactiei si cel de la data decontarii efective a tranzactiei, prin urmare aceste costuri nu au cum sa fie comunicate clientului anterior realizarii operatiunii. Mai mult, calculul unui eventual comision de retragere de numerar se face in momentul postarii tranzactiei. In aceste conditii, nu exista nici o posibilitate tehnica de a comunica clientului in momentul autorizarii care este valoarea comisionului aplicat unei asemenea tranzactii (sau suma cu care va fi debitat contul clientului in momentul decontarii tranzactiei), mai ales in cazurile in care valoarea comisionului nu este fixa ci este influentata de suma tranzactiei.

• In cazul cardurilor de credit, deoarece clientul are posibilitatea de a opta pentru schimbarea ciclului de tranzactionare si/sau in functie de disciplina la plata a clientului, este imposibil a se comunica clientului in momentul efectuarii retragerii de numerar care ar putea fi dobanda aferenta respectivei tranzactii.

• Recuperarea cardului retinut de bancomat nu poate fi garantata clientului in momentul retinerii cardului. Procedurile de lucru prevad in primul rand o verificare legata de motivele retinerii cardului, urmand ca acesta sa fie remis clientului numai in situatia in care cardul a fost retinut din motive tehnice (ex.: nu este vorba de card declarat pierdut/furat).

• CPBR a enumerat printre multe alte obstacole si faptul ca afisarea comisioanelor in valoare absoluta la ATM-uri altele decat cele ale bancii emitente ar necesita schimbari inclusiv la nivelul sistemelor MasterCard si Visa si ar presupune ca orice banca din sistem cu retea ATM sa poata vedea in timp real comisioanele tuturor celorlalte. In cazul cardurilor in valuta, situatia ar fi si mai complicata, deoarece exista diferente de curs valutar intre data tranzactiei si data decontarii efective, iar in cazul cardurilor de credit ar fi din nou imposibil de a comunica clientului care ar fi costul cu dobanda aferenta respectivei tranzactii.

Citeste si “Patru motive pentru care proiectul ANPC privind afisarea comisioanelor la bancomate e nerealist“

Bancile membre CPBR au anticipat ca va fi nevoie de un termen de cel putin 12 luni de la publicarea Ordinului si de costuri considerabile pentru a implementa chiar si numai acest sistem.

“Fara a avea pretentia ca setul de observatii si considerente expuse mai sus acopera toate aspectele de ordin tehnic, practic si juridic ce pot aparea prin implementarea proiectului de Ordin propus de ANPC, propunem modificarea proiectului si extinderea perioadei de consultare cu cel putin sase saptamani, in paralel cu organizarea de consultari detaliate cu reprezentantii sistemului bancar pentru a lamuri impactul real pe care o astfel de masura ar putea sa-l aiba atat asupra bancilor detinatoare de ATM-uri, cat mai ales asupra consumatorilor, atat din punct de vedere al costurilor cat si al calitatii serviciilor oferite”, se arata in concluziile Notificarii Consiliul Patronatelor Bancare din Romania

Ce spun specialistii:

“Treaba este destul de complicata. Lucrez in domeniul software pt retail banking si tranzactii financiare. O tranzactie financiara de foarte putine ori implica doar banca ce a emis cardul si banca ce detine bancomatul. Exista asa numitele entitati ce se numesc switchuri (eg Visa , Mastercard, ele nu sunt banci si nu emit carduri). E foarte greu ca bancomatul unei banci sa afiseze comisioanele tuturor entitalilor care proceseaza tranzactia. Asta fara sa mentionez comisioane legate de shimburi valutare in cazul in care eu am un card emis intr-o alta tara , intr-o alta moneda si vin sa scot bani de la un bancomant din Romania. Nu spun ca proiectul e prost, chiar e o idee foarte buna, dar nu cred ca poate fi implementat doar fiindca asa cere ANPC ul. Si in niciun caz in graba, e un proiect ce poate dura ani de zice”, spune cu comentator pe blogul Hymerion.ro

De cealalta parte, exista si opinii care spun ca proiectul s-ar putea implementa simplu, dupa un model care functioneaza in Germania.

“Am lucrat in sistemul bancar din Romania timp de 16 ani, din care vreo 4 intr-un departament de carduri unde aveam si reteaua de ATM-uri in subordine. Ce vrea ANPC-ul sa implementeze acum se poate face foarte simplu, e vorba doar de introducerea unui nou ecran in flow-ul de ecrane si de introducerea unui calcul simplu care sa se afiseze impreuna cu noul ecran. De ce spun ‘calcul simplu’: pentru ca aproximativ toate bancile din Ro au aceleasi comisioane la retragerile de numerar 0,5% + x RON, unde x variaza intre 1 si 5 lei, daca imi aduc bine aminte. Cand introduci cardul, pe baza primelor 4 cifre din numarul de card, acceptatorul stie imediat banca emitenta. Dezvoltarea unei solutii care sa fie in concordanta cu cererile ANPC nu ar trebui sa dureze mai mult de 1-2 saptamani. Acum, despre sistemul bancar din Germania.

Sa stii ca am momente cand imi e dor de bancile din Romania. De ex, aici nu primesti un card de debit ca in Ro, cu numar de card si cvc. E un card mai ciudat, pe care scrie doar numarul de cont si cu care poti doar plati la comercianti sau retrage numerar. Internet? Uiti sau iti iei un card de credit. Calatoresti mult cu serviciul, ca mine si nu ai card de credit? Ori ai cash, sa platesti la hotel, ori dormi pe strada 🙂

Dar, dupa ce am platit comisionul lunar, stiu ca pot face oricate transferuri SEPA am chef, fara costuri suplimentare. La ATM-uri nu platesc comision la Deutsche, Commerzbank si Berliner, ca au reteaua de ATM-uri shared. Dar la restul bancilor, da. La o retragere de 20 euro, comisionul e cam 4.7 euro, deci peste 20% din suma. Daca te arde buza, platesti, ca nu ai ce face. Daca scoti din strainatate, comisionul e flat, 6.5 eur, indiferent de suma. La fel, orice tranzactie la comerciant in afara Germaniei are o taxa de 1.5 euro.

Acoperirea cu sucursale si ATM-uri e muuult sub Romania. Sunt zone unde nu gasesti o banca sau un ATM nici sa dai cu tunul. Sau gasesti, dar nu ce ai tu nevoie si, uite asa, iti mai zboara 4 euro din buzunar.

Ce m-a socat aici este ca lumea foloseste foarte mult cash, iar unii comercianti nici nu vor sa vada card daca nu ai cumparat de minim 20-30 de euro”, mi-a transmis pe email un cititor.

Voi ce parere aveti: e un proiect fezabil si realizabil cel al ANPC? In cat timp s-ar putea aplica?