După 13 ani de la 11 septembrie, rădăcinile urii din care s-a ivit acest manifest al crimei şi al fanatismului rămân intacte. Ostilitatea faţă de Statele Unite şi faţă de valorile pe care le întruchipează, credinţa milenaristă în capacitatea radicalismului islamic de a-i lichida pe infideli, ambiţia de a edifica o cetate odioasă a terorii şi obscurantismului, prin manipularea sentimentului religios, toate acestea sunt intacte.În faţa Vestului se află, după un deceniu şi jumătate, un front reînviat al islamismului.

Omagierea eroilor şi a sacrificiilor de la 11 septembrie este şi ocazia de a medita la datoria pe care o avem, aceea de a afirma şi reafirma valorile pe care se întemeiază modul nostru de viaţă. Ceea ce islamismul detestă, iar din această ură se iveşte violenţa şi barbaria, este pluralismul însuşi, această ţesătură de instituţii care acordă naţiunilor occidentale, şi Statelor Unite în particular, energia de a înmagazina şi gestiona critica, diversitatea şi tradiţia. Din moştenirea iudeo- creştină s-a ivit acest model particular de civilizaţie, un model care se află sub un asalt permanent din partea acelora care se revendică de la religia politică a mobilizării sângeroase. Orice iluzie se cere abandonată. Oricâte cedări ar fi gândite, oricâte compromisuri ar putea fi imaginate, islamismul nu poate renunţa la vocaţia sa de a identifica Inamicul de exterminat. Iar acest Inamic este Occidentul, a cărui decadenţă şi natură satanică nu încetează să fie denunţate.

Între cei care au atacat Turnurile Gemene şi conducătorii ISIS de acum, filiaţia ideologică este evidentă. Mijloacele pot diferi, dar natura opţiunilor lor este clară. Invocând o tradiţie religioasă pe care o distorsionează propagandistic, jihadiştii pun în serviciul cauzei lor instrumentele media cele mai sofisticate. Opera lor de recrutare este una globală, iar ţintele lor, deocamdată locale, sunt motivate de un proiect universal. Reţelele sociale sau you tube sunt mediile de care se serveşte o mişcare ce posedă rigoarea implacabilă a unei secte de posedaţi.

A te retrage în faţa avansului ISIS, a abandona întregi comunităţi domniei iraţionale şi sanguinare a radicalismului jihadist înseamnă a pregăti un viitor care va aduce,mai devreme sau mai târziu, alte zile teribile precum cele de acum 13 ani. Oroarea decapitărilor în direct este punctul culminant al unei campanii ce vizează lichidarea voinţei de a rezista. În munţii şi în câmpiile din Iraq, nu doar minorităţile religoase sunt ameninţate, exterminate şi umilite.Umanitatea însăşi este sub asediu. Solidaritatea este unica formă de a acorda viitorului comun o şansă de a exista.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro