Dacă respecţi câţiva ani aceste reguli, atunci vei deveni bhikkhu. Vei primi trei robe şi oamenii se vor trezi cu dimineaţa în cap să-ţi umple bolul lucios şi negru cu orez şi dulciuri. Îşi vor înclina capul în faţa ta şi îţi vor cere binecuvântarea.

Pentru că vei face parte din Sangha, singurul grup organizat comparabil ca influenţă cu Armata care a condus dictatorial Myanmarul (Burma) în ultimii 50 de ani. Cei 500.000 de călugări budişti care trăiesc în ţară sunt o forţă politică. Nu pentru că au arme sau bani, ci pentru că au respectul poporului birmanez.

Prin mănăstirea Mahagandharama de lângă Mandalay nu vezi călugări levitând şi nici flori strălucitoare de lotus. Dar orezul fiert e stivuit în grămezi înalte cât statura unui om alb şi din ciorchinii de banane sunt hrăniţi peste 500 de călugări.

Ţestele lor sclipesc în soare, aşezate pe două rânduri stacojii, vişinii sau albe. Robele sunt fluturate de vânt – şi de suflarea Desăvârşitului Buddha Shakyamuni. La fiecare om, un umăr de călugăr e gol, o gură păstrează tăcerea şi o burtă aşteaptă mâncarea.

VIDEO Prânzul în mănăstirea budistă Mahagandharama din Myanmar (Burma)

Bate un gong. Ashin Javana mă priveşte în ochi. E de 9 ani la Mahagandharama. Aş juca un fotbal cu el, mi-ar arăta cum se face curte fetelor birmaneze. Dar el e bhikkhu şi eu un străin care nu înţelege nimic. „Cei mai mulţi occidentali au multe cunoştinţe dar nu au şi înţelepciune. În Myanmar avem multă înţelepciune, dar nu avem suficiente cunoştinţe”.

La mănăstire, Javana a învăţat filozofie budistă, matematică, istorie, engleză şi mandarină. E mândru de limbile străine pe care le vorbeşte. „Oamenii vin la mine să-i învăţ limbi străine. Nu sunt plătit pentru asta. Regulile noastre spun că nu putem atinge banii. Dar uneori e greu să le urmăm. Anul trecut am încercat să studiez spaniolă în Yangon şi a trebuit să ating bani pentru a-mi plăti cursurile. Nu am avut încotro”.

Novice budist jucându-se cu bomboane în timp ce ar trebui să înveţe

Regulile sunt complicate în mănăstirea budistă Mahagandharama. Călugării sunt interesaţi de politică, dar nu au dreptul să voteze. Unii au fost implicaţi în Revoluţia Şofranului din 2007, când zeci de mii de călugări au protestat pentru că guvernul militar a tăiat subvenţiile la combustibili, dar nu doresc să aibă de-a face cu partidele. Lui Javana îi place libertatea şi că „acum putem vorbi liber, fără să ne temem”, dar nu are voie să discute în mănăstire despre subiecte politice.

Cei doi prieteni cu care Javana a intrat la 15 ani la mănăstire au renunţat demult. Orice băiat birmanez trebuie să petreacă câteva luni într-o mănăstire până la vârsta de 20 de ani. „Dacă eşti bărbat, trebuie să fi călugăr măcar o dată în viaţă”.

La început Javana a rămas un an întreg ca să nu-i supere pe ai lui. Apoi a început să-i placă. „Sunt călugăr budist pentru ca să devin o persoană mai bună”. De la sayadaw Janakabbivamsa, cel mai venerat călugăr al mănăstirii, a aflat că yoniso, atitudinea corectă, poate fi atinsă doar dacă citeşti cărţile bune şi înveţi de la cei mai înţelepţi decât tine.



VIDEO Şcoala mănăstirii budiste Shwe Yaunghwe Kyaung de lângă lacul Inle, Myanmar (Burma)

Javana nu posedă nimic: doar hainele de pe el şi cărţile bune. Are dinţii înroşiţi de la mestecatul de betel şi peste câteva zile va împlini 24 de ani. „Nu mă gândesc niciodată la viitorul meu. Încerc întotdeauna să rămân în prezent pentru că prezentul e cel mai important. Nu viitorul, nici trecutul”.

Aş bea o bere cu Javana. Mi-ar arăta cele mai bune scheme cu mingea de chinlone, jocul birmanez în care important nu e să câştigi, ci să te mişti cât mai frumos. Dar el e bhikkhu şi eu un străin care nu înţelege nimic.

Mă întreabă care e cel mai important lucru din viaţa mea: schimbarea, îi răspund. Blândeţea, îmi răspunde.

Maestru şi discipol în mănăstirea budistă Amarapura

Notă: Acest reportaj a fost realizat cu sprijinul Tourism Authority of Thailand – Balkan Office www.thailanda.ro, căreia îi adresez cuvenitele mulţumiri.