Din analiza rezulta ca, aparent, in Romania piata fortei de munca este rigida, cu avantajele si dezavantajele ce rezulta din aceasta caracteristica. Cu toate acestea, trebuie mentionat faptul ca, spre deosebire de tarile dezvoltate, rigiditatea este compensata de supapa oferita de ponderea economiei informale. Analiza curenta prezinta rezultatul comportamentului binomului investitii productive/numar de salariati in Romania comparativ cu Statele Unite si Zona Euro in perioada 1997-2013, utilizand datele Institutului National de Statistica, Eurostat si Departamentului Muncii (pentru S.U.A.).

Conform analizei elaborate, in Romania investitiile productive au crescut cu un ritm mediu anual de 5.3%, in timp ce numarul de locuri de munca a scazut cu o rata medie anuala de 0.4%, in perioada 1997-2013. Evolutia reflecta ca impactul restructurarii companiilor publice si al migratiei a fost mai puternic decat intrarile masive de capital strain (pana la debutul crizei). In Zona Euro si Statele Unite relatia intre cele doua variabile este normala/directa, chiar daca se noteaza diferente importante. In Zona Euro investitiile au crescut cu un ritm mediu anual de 0.7%, iar locurile de munca cu 1% in perioada 1997-2013. Spre deosebire, in Statele Unite dinamica medie anuala a investitiilor a fost mai puternica decat cea a locurilor de munca (3% vs. 0.6%) in acest interval de timp.

Daca analizam doar perioada primului ciclu de economie de piata din Romania dupa Al Doilea Razboi Mondial (2000-2007) se noteaza faptul ca investitiile au crescut cu un ritm mediu anual de 14.7%, iar locurile de munca cu doar 0.7%. In Zona Euro ratele medii anuale pentru acest interval de timp au fost 2.3% pentru investitii si 1.6% pentru locuri de munca, iar pentru economia americana de 2%, respectiv 0.6%. Cu alte cuvinte, se poate spune ca, in aceasta perioada, dinamica investitiilor a fost anulata de restructurarile din industrie, dar si faptul ca o parte din investitii nu au avut efect de antrenare sustenabil in economie. Totodata, in perioada respectiva cererea interna acorda o preferinta in crestere importurilor.

Analizand comportamentul investitiilor si locurilor de munca din perioada 2008-2013 (a Marii Recesiuni) se noteaza pe plan intern ritmuri medii anuale de -5.2%, respectiv -0.1%. Altfel spus, desi investitiile au scazut, relativ puternic, acest lucru nu s-a reflectat la fel de dramatic in piata fortei de munca (aspectul pozitiv al rigiditatii). Cu toate acestea, conexiunea este explicata si de faptul ca au fost operate modificari in Codul Muncii si s-a intarit controlul la nivel de angajatori. In Zona Euro in perioada anilor de criza investitiile productive au scazut cu un ritm mediu anual de 3.8%, in timp ce numarul de locuri de munca s-a redus cu o rata medie anuala de 0.7%. In Statele Unite deja in primul semestru din 2014 numarul de locuri de munca a depasit pe cel de dinainte de criza, iar foarte probabil, cel tarziu in semestrul I din 2015 volumul investitiilor se va situa peste cel maxim istoric consemnat in 2006.

Analiza curenta explica de ce, pe plan intern, rata somajului a atins un maxim de doar 7.6%, dar si faptul ca mare parte din angajatori au preferat taierile de salarii (fapt reflectat de dinamica costului real unitar al muncii) si doar in ultima instanta concedierile, in perioada crizei.