Pentru linistea cititorului, nu exista nicio analiza economica detaliata, nicio formula complexa, nicio fundamentare complet teoretica pentru a sti cu siguranta ca urmeaza, sau ca nu urmeaza, o criza financiara, urmata de recesiune, sau de o recesiune prelungita, adica de o depresiune economica. Motivul este dat de structura si complexitatea sistemului economic. Daca ar exista o metoda de analiza exacta, ar exista si fundamentarea pentru a crea un sistem economic perfect. Insasi aceasta idee naiva, cum ca un om sau o institutie poate calauzi economia, duce la aparitia convulsiilor economice.

Observatiile mele tin in special de pietele din SUA si efectele sociale globale, deoarece de acestea depinde sistemul financiar global. Romania este irelevanta in schema globala, nu poate influenta, ci doar resimti efectele economiei globale. Mai mult, deseori Romania se zbate intre irelevant si ridicol economic, intr-o hora a interventionismului coordonat de un ansamblu de institutii si persoane inepte.

Incerc sa evit expresiile criza financiara sau criza economica, deoarece au fost indelung abuzate si eviscerate de sens, ramanandu-le doar aura de isterie.

Semne ingrijoratoare si posibile explicatii ale unei viitoare recesiuni

1. Ciclicitatea recesiunilor economice

In istoria ultimilor 200 de ani se poate observa un model al crizelor financiare. Ele reapar la 3, 7, 10 ani. Deoarece 3 ani este o perioada scurta pentru un ciclu economic, putem considera ca recesiunile ce apar in acest termen sunt, de fapt, legate sau sunt o extensie a situatiilor precedente.

Anii tumultosi din punct de vedere economic in SUA au fost 1973-74 (criza petrolului), 1980-81 (inflatie), 1987 (Black Monday), 1989-91 (S&L crisis), 2001 (.com bubble), 2007-2008 (marea recesiune).

2. Politica monetara a FED

Va amintiti masurile economice, schimbarile si reglementarile dramatice din 2008? Liderii lumii se intalneau saptamanal in diferite locuri pentru a rezolva problema bancilor. In realitate nu s-a rezolvat nimic.

Principalul raspunzator este FED (un fel de BNR american, privat). FED a salvat bancile si guvernul american de la prabusire printr-o politica de cumparare a activelor toxice si prin scaderea pana aproape de zero a dobanzii imprumuturilor catre banci.

O ultima arma folosita de FED in exercitiul de a controla sistemul financiar este politica de Usurare Cantitativa (Quantitative Easing – QE ). Acest experiment se bazeaza pe cresterea cantitatii de bani din economie, si ar trebui sa aiba ca efect cresterea economica. La inceputul anilor 2000, Japonia a fost prima tara care a introdus aceasta politica – fara rezultate sustenabile, dar cu efecte adverse interesante. Banca Centrala Europeana a copiat si ea sistemul american, amplificandu-i “beneficiile”.

Din 2007 pana azi, FED a reusit sa-si creasca totalul activelor de la de la 0.9 la 4.4 triliarde (mii de miliarde) de dolari. Castigatorii certi ai acestei politici sunt, iarasi: bancile, din punct de vedere financiar, si guvernele, care au dat impresia ca au reusit sa stabilizeze economia. De remarcat ca ultima sesiune de QE in SUA este planificata pentru Octombrie 2014, moment dupa care vom putea spune ca au fost epuizate metodele curente de interventie monetara.

Speculatiile suplimentare pe tema politicii monetare americane nu ne ajuta. E vorba de un sistem atat de degenerat incat nu poate fi reparat sau vindecat, ci trebuie dezmembrat.

3. Cresterea indicilor bursieri

Bursa a inregistrat o crestere impresionanta in ultimii ani. Contrar aparentelor, aceasta crestere reprezinta un semnal de alarma intrucat nu rezulta intr-un progres economic semnificativ. Oceanul de bani virtuali produs de politica monetara nu poate fi depus la banca pentru a produce dobanda cata vreme dobanda interbancara este aproape de zero. Prin urmare, banii sunt investiti in zonele care inca aduc un profit bun. Bursa este cea mai buna destinatie, avand o crestere medie in jurul a 10%.

O alta destinatie buna, desi riscul e mult mai mare, sunt investitiile in IT. Asa se pot explica evaluarile astronomice ale companiilor din domeniu. Deoarece sunt multi bani si putine domenii profitabile, preturile actiunilor cresc.

4. Nelinistea sociala globala

Judecand dupa amplificarea situatiilor conflictuale, si tinand cont de rolul lor bine determinat in situatiile de criza, putem observa un alt potential semnal de alarma:

• Razboiul mocnit din Ucraina. Razboiul din Israel. Razboiul nesfarsit din Siria. Razboiul reinviat din Irak. Avem o multime de razboaie a caror intensitate a crescut in ultimul an.
• Epidemiile de MERS sau Ebola ameninta sa devina pandemii, inclinam sa credem citind surse oficiale.
• Ura fata de musulmani. Ura fata de crestini. Ura fata de vecini.
• Mandria de a fi orice erai deja. Isteria nationalismului.

Daca studiem istoria crizelor financiare o sa vedem ca sunt profund legate de evenimente politice sau sociale, de razboaie, de conflicte violente. Folosirea sanctiunilor economice ca si arma intr-un razboi rece amplifica dimensiunea razboaielor, dar si impactul lor economic.

Nu evenimentele sociale sau politice produc recesiunile economice. Primele au un rol in declansarea si consumarea celor din urma. Crizele economice sunt fundamental responsabilitatea interventiei statului in economie. La fel, si nelinistea sociala este alimentata de stat, in aproape orice situatie.

Orice neliniste sociala are un dublu beneficiu pentru stat: (1) ofera o distractie de la problema economica si (2) ofera o justificare a unor masuri interventioniste, altfel nepopulare.

E imposibil sa sustii ca SUA, Rusia sau orice alt stat ori alianta alimenteaza situatii conflictuale pentru a castiga o pozitie externa de forta, dar si o pozitie interna care sa permita interventia in economie si sa justifice apasarea economica. Imposibil, deoarece nu poti dovedi obiectiv aceasta pozitie cu informatiile curente. In schimb, sunt evidente avantajele unei astfel de strategii. Asadar, e imposibil sa spunem ca respectivele tari NU alimenteaza conflictele curente.

Ca paranteza – Circula in Romania o teorie mistica foarte populara. Conform acesteia, guvernele cauta o metoda de a opri cresterea populatiei lumii, deoarece pamantul nu mai are resurse si suntem extrem de aglomerati. Este o reincarnare a teoriei demografice Malthusiene, care s-a dovedit de 200 de ani a fi o aberatie. Pamantul poate gazdui linistit o populatie de cateva ori mai mare decat populatia curenta, iar oamenii gasesc mereu metode de a creste productia de hrana care sa le sustina existenta.

Cand va debuta recesiunea?



Oricine spune o data exacta, se hazardeaza. Insa, nu cred ca ma hazardez daca spun ca in cel mult un an – sanse mari fiind ca in aceasta toamna sa avem o zdruncinare a sistemului financiar, urmata de o recesiune preluginta.

In iulie 2008, speculam ca recesiunea ne va lovi in maxim 2 ani, desi ea incepuse deja, iar colapsul a venit in septembrie 2008, cu falimentul Lehman Brothers.

Problema fundamentala este ca toate masurile de pana acum, luate in SUA sau UE, nu au rezolvat nimic, ba chiar au alimentat izvoarele recesiunii. Paradoxal, solutia este lipsa acestor institutii centralizate, lipsa interventiei statului si a bancilor centrale. Insa cum si-ar justifica acestea existenta intr-un astfel de scenariu? Solutiile lor apar imediat, si sunt: mai multe reglementari, mai multe legi, mai multa interventie.

Semnele recesiunii sunt amplificate de faptul ca nu s-a petrecut nicio insanatosire a sistemului in ultimii ani, ceea ce in sine este samanta depresiunii. Debutul recesiunii este doar o problema de timp, iar timpul acestui ciclu economic aproape s-a scurs. Nu ne ramane decat sa observam puterea impactului. Daca va fi o recesiune prelungita, vom putea vorbi de depresiune.

Poate fi vorba de o lunga suferinta, ca in Japonia, sau de o zdruncinare. Daca socul este suficient de puternic, putem asista la crearea un nou sistem monetar, fie unul descentralizat, dereglementat si eficient, fie unul mai centralizat, cu noi reguli si care se va topi, la randul lui, intr-un viitor gri. Alegerile americane din 2016 vor avea un rol important in conceperea unui nou sistem, daca se va ajunge acolo.

Ce e de facut?



Nestiind cu siguranta ce si cand se va intampla, cea mai potrivita actiune este o strategie de hedging, de limitare a riscului, cu mentiunea ca sunt sanse mici ca economia sa creasca sanatos si semnificativ in perioada urmatoare. Asadar, trebuie sa ne pregatim pentru ce e mai rau, adica o situatie de colaps.

Inainte de a intra in panica, nu trebuie sa uitam care sunt potentialele limite ale dezastrului. Chiar daca se modifica sistemul monetar, chiar daca banii ajung sa nu aiba valoare, chiar daca economia incetineste si apar falimente in lant, nu vor disparea, peste noapte, toate bunurile din lume. Bunurile economice vor ramane aceleasi. Se vor schimba doar proprietarii lor. Cei faliti vor ramane fara bunuri, cei pregatiti vor deveni noii proprietari. Dupa o perioada de neliniste de 1-2 ani, va reincepe cresterea economica, ideal, intr-un sistem mai sanatos. Recesiunea nu este doar suferinta cu care platim exuberanta trecutului, ci este momentul potrivit in care se pot face schimbarile dramatice, este perioada de convalescenta ce precede insanatosirea.

De retinut si faptul ca in recesiune sunt avantajate bunurile de consum, cele necesare vietii cotidiene. Sunt dezvantajate bunurile de ordin superior, mijloacele de productie. Confruntati cu lipsa resurselor, oamenii devin mai judiciosi si isi reduc consumul la strictul necesar. Vom vedea mai putine restaurante, mai putine fabrici si mai putine proiecte grandioase.

Masuri ce ar putea fi eficiente:

• o reducerea a consumului curent
• amanarea temporara a investitiilor in proiecte complexe sau costisitoare
• amanarea achizitiilor majore, masini sau imobiliare
• schimbul banilor intr-o moneda sanatoasa (CHF?)
• cumpararea de aur si argint, pentru cei care stau deja pe un morman de bani
• evitarea indatorarii
• atragerea de lichiditati, investitii
• plata datoriilor sau un depozit pentru plata datoriilor
• lichidarea activelor care ar ingheta natural in recesiune
• neangajarea in contracte fixe costisitoare pe termen lung
• lichidarea portofoliului de pe bursa, transformarea lui in bani

Citeste tot articolul si comenteaza pe Alimanescu.ro