Se spune că, în Coreea de Nord, televiziunea (singura, normal!) și-ar fi informat publicul că finala campionatului mondial de fotbal urma să se joace între nord-coreeni și portughezi. Nu știu ce rezultat al finalei vor fi anunțat jurnaliștii din Phenian, și nici măcar dacă povestea e adevărată – dar, din câte am aflat că se întâmplă acolo, e plauzibilă. Propaganda a creat o vastă ficțiune a cărei veridicitate nord-coreenii n-o pot testa, din pricina absenței informațiilor. Născut fiind în Coreea de Nord, trăind complet rupt de lume, nu-mi dau seama cum ai putea deduce ce se întâmplă cu adevărat. Probabil că, punând cap la cap frânturi din experiența proprie și a celor foarte apropiați, ai putea observa că ceva scârțâie în ficțiunea care ți se servește zi de zi drept realitate. Dincolo de asemenea incongruențe, pentru acceptarea cărora îți trebuie o doza bună de nonconformism, nord-coreenii se află în beznă. Adevărul pentru nord-coreeni va fi însemnând ficțiunea propagandei, condimentată, în cel mai fericit caz, cu câteva semne de întrebare. Iar lucrul ăsta devine cu putință odată ce trăiesc într-un stat totalitar perfect izolat de restul lumii.

România nu e nici stat totalitar, nici izolată nu e, și totuși se dezvoltă la noi o ficțiune comparabilă cu cea a propagandei nord-coreene. Ce-i drept, forța cu care poate fi impusă e mai plăpândă, dar mijloacele mistico-literare folosite sunt mult mai spectaculoase. A boteza Dosarul ICA „Dosarul Telepatia”, pe baza unui raționament strident de vicios, e, de fapt, totuna cu a spune că finala campionatului mondial s-a jucat între Coreea de Nord și Portugalia. Factual, e o enormitate. Și cam toate informațiile și dezvăluirile pe care le difuzează Antena 3 sunt enormități – sau, în cel mai bun caz, realități grosolan trunchiate. Ele sunt destinate unui public fidel, credincioșilor unui cult despre care am vorbit cu alt prilej. Inutil să aduc în discuție moralitatea slujitorilor cultului sau perspicitatea fidelilor. Onestitatea și logica simplă n-au ce căuta acolo. Altceva însă mi se pare interesant: în urma întemnițării domnului Voiculescu a avut loc o transformare profundă a cultului propagat de Antena 3.

Dacă până acum accentul cădea pe contrastul dintre caracterul diafan-angelic al preoților anteniști, care nu pot rosti decât adevărul, și satanismul lui Băsescu, domnul Voiculescu fiind un fel de Deus otiosus, iată că, odată cu deicidul săvârșit de Satana prin mijlocirea justiției, avem un sacrificat, un martir de rang înalt. Gândul mă duce la zeul Osiris, cel ucis de Seth, misiunea lui Isis de a aduna rămășițele zeului și a-l readuce la viață căzând pe umerii Antenei 3. Că e vorba de un dosar de corupție, că mai sunt la mijloc șantaje și alte matrapazlâcuri – n-are a face. Mistica Antenei 3 nu se încurcă în fleacuri.

Există totuși o problemă: deificarea domnului Voiculescu. Cultul a reușit de minune să-l demonizeze pe Băsescu – vezi mitingurile dogariene, referendumul, alegerile. Mult, mult mai complicată e însă operațiunea de deificare a patronului. Fiindcă, din nenorocire, aparențele domnului Voiculescu (de esențe nu poate fi vorba) îi sunt potrivnice. Mă uitam pe site-ul Antenei 3, acolo unde fotografiile cu Băsescu prezintă în cel mai fericit caz un fel de Dracula, și-mi dădeam seama că nici o artă de fotograf sau de photoshopist nu poate face din domnul Voiculescu un ins simpatic. Expresia domniei sale e intratabilă, în ciuda eforturilor care bănuiesc că au fost depuse întru umanizare. Și dacă umanizare nu e, de unde deificare? Conclavul Antenei 3 și-ar dori fără îndoială un război religios, dar nu prea ai ce zeu să pui pe steag. Și nu prea există Partidul Poporului Dan Voiculescu care să iasă la luptă. Asta e marea durere. Cu Mircea Diaconu a mers, doar a jucat în Filantropica. A mers oarecum și cu Dan Diaconescu, mă rog, în altă parte, în altă regie, în alt joc mistic. Dar cu Dan Voiculescu…

Cum să creăm totuși un PPDV? – se vor fi întrebat preoții și preotesele. Și răspunsul a venit, nesperat, chiar de la tribunal: deicidul trebuie transformat în apocalipsă. N-are a face că în dosarul ICA erau aranjamente dubioase cu terenuri și clădiri, că la mijloc e vorba pur și simplu de o chirie – fleacuri, nu stă fidelul să judece. Dacă zeul nu e destul de atrăgător, lumea pe care el a creat-o trebuie să fie, doar credincioșii îi aduc drept ofrandă torturi și altele, și altele. Iar atunci PPDV-ul își îngroașă rândurile sub amenințarea apocalipsei – dispariția Antenei 3 –, la care fidelii, bine frăgeziți cu telenovele, firi sensibile, nu pot să nu reacționeze. Pentru orice observator cât de cât atent, ăsta e scenariul. Apocalipsă, nu deicid. În fine, și ceva deicid, acolo, pentru ultrahabotnici, dar mai presus de toate apocalipsă. Fiindcă, dacă pui accentul pe deicid, riști să-ți compromiți frumusețe de apocalipsă.

Lucru pe care îl știe și domnul Victor Ponta. Nu despre deicid a vorbit (nu dă bine în afară, poate nici înăuntru), ci doar despre apocalipsă. Oricum, între primul ministru și Antena 3 există o afinitate profundă. Domnul Ponta este printre foarte puținii oameni pe care îi știu în stare să afirme cu toată convingerea că finala campionatului mondial de fotbal s-a jucat între Coreea de Nord și Portugalia. Ar spune-o fără să clipească. Drept care cred că va produce o revoluție religioasă în cultul Antenei 3 – politeism! În fine, biteism, dacă-mi permiteți barbaria, fiindcă nu de maniheism e vorba aici, rolul de Satană a fost de mult distribuit. Domnul Ponta ar deveni un fel de Amon Ra, să zicem, dacă tot ne ținem de egiptenării.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro