Fara indoiala ca sentinta dura pentru Voiculescu reprezinta un semnal de alarma pentru emulii sai.

La fel, sentintele dure pentru cei care l-au ajutat pe Voiculescu sa puna mina ilegal pe ICA le vor da de gindit tuturor “grajdanilor” de prin institutii si companii care-si ajuta sefii vremelnici sa incalce legea.

Curajul cu care completul de la Curtea de Apel – condus de Camelia Bogdan – a impus o cadenta corecta sedintelor de judecata in ciuda presiunii uriase venite dinspre trustul Intact e si el un semn imbucurator ca tot mai multi magistrati se rup de lanturile dependentei politice. Si un semn pentru tot mai multi infractori-inca-neprinsi ca nimeni nu e mai presus de lege.

Nu in cele din urma, e remarcabil si faptul ca au rezistat si si-au facut datoria institutiile pe care Varanul – impreuna cu colegii din USL – incercase sa le darime in 2012 si 2013. Voiculescu, la fel ca si Vintu inaintea lui, stia ca un stat cu institutii puternice ii poate fi fatal, asa ca a incercat sa le dinamiteze, chiar cu pretul scoaterii tarii de pe orbita civilizatiei.

Dar.



Lucrurile nu s-au rezolvat complet prin condamnarea lui Voiculescu. La fel cum nu s-au rezolvat prin condamnarea lui Adrian Nastase, un alt moment-cheie in maturizarea Justitiei romane. Multe dintre simptomele unui stat slab enuntate mai sus ramin valabile chiar si dupa ce Voiculescu isi va exersa talentele de scriitor la Rahova.

E nevoie de mult mai mult decit o condamnare (un efort urias, dar singular, facut de o mina de oameni si institutii). E nevoie de multe gesturi de normalitate si atitudini schimbate din parte aunei categorii uriase de actori institutitonali, politici, economici si din partea publicului:

• Politicienii trebuie sa invete sa reziste tentatiei de a-si lasa clientii sa se infrupte din contracte cu statul. Asa s-a ingrasat imperiul Grivco, asa se ingrasa acum si imperiul lui Sebastian Ghita

• CNA trebuie sa revina, in ceasul al 12-lea, la menirea sa initiala. Sub ochii mai multor conduceri ale CNA a crescut si s-a ingrasat monstrul numit Antena 3, un ciomag politic cu numele de scena televiziune de stiri

• Firmele care, in dispretul valorilor pe care le clameaza in propriile comunicate si manuale, au sponsorizat prin reclame continutul imund de la Antene, trebuie sa-si puna intrebarea daca a meritat. Si daca vor sa continue sa intareasca posturi similare

• Institutiile statului sa previna aparitia unei puteri discretionare similare. Doar la adapostul unor masive complicitati a putut Voiculescu sa dobindeasca o putere atit de mare si de infricosatoare. Vedem acum un alt personaj similar, Sebastian Ghita, care acumuleaza putere economica, politica si mediatica, iar institutii-cheie in prevenirea abuzurilor sint mai degraba timide in fata tinarului mogul

• Ziaristii insisi trebuie sa-si puna intrebarea daca merita sa prestezi la comanda. Stiu citiva ziaristi din trustul Intact care se bucura dupa condamnarea lui Voiculescu, simt ca au scapat de stapinul cel rau. Dar daca vor accepta un nou stapin, la fel de dispretuitor la adresa regulilor jurnalismului?

• Patronii de presa insisi trebuie sa inteleaga eroarea strategica a lui Voiculescu. El a crezut, la fel ca si Vintu, ca poate dobindi imunitate prin crearea unui monstru medatic. Nu e o solutie cistigatoare pe termen lung. Au simtit-o pe pielea lor Vintu, Voiculescu, Patriciu, Elan Schwarzenberg

• Patronii actuali de presa sa incerce un minim exercitiu de igienizare si, macar pentru un timp, sa refuze angajarea acelor otraviti vectori de opinie care – mai devreme sau mai tirziu – vor parasi corabia Antenei 3

• Politicienii insisi – si aici e cel mai greu examen – trebuie sa refuze cistigul facil al aliantei cu partide-fantoma, construite pe iluzii de audienta. Pe termen scurt, un aliat mediatic te ajuta. Dar el te si conditioneaza de vointele patronului, iti amorteste instinctele politice (dovada ca cele mai multe declaratii stupide sint facute de politicieni in dialogul relaxat cu o gazda “binevoitoare”).

• Si, cel mai important, e nevoie ca publicul insusi sa respinga iluzia dreptatii televizate, a actului de dreptate savirsit de Gidea, Badea, Ciuvica si alti falsi promotori ai interesului public. E greu, dar nu imposibil. Ce s-a intimplat astazi, vineri 8 august, e un prim pas.