Aceasta supernova, de tip Iax, este mai putin frecventa decat ruda sa mai luminoasa, de tip Ia. Astronomii au gasite peste 30 astfel de mini-supernove care ar putea lasa in urma o bucata dintr-o pitica alba.

“Astronomii cauta de cateva decenii sisteme stelare care produc supernove de tip Ia”, a declarat cercetatorl Saurabh Jha de la Universitatea Rutgers din Piscataway, New Jersey.

“Supernovele de tipul Ia sunt importante deoarece sunt folosite pentru masurarea vastelor distante cosmice si expansiunea universului”, adauga cercetatorul.

Rezultatele studiului realizat de echipa a aparut in numarul de joi, 7 august, al revistei Nature.

Supernova slaba, numit SN 2012Z, se afla in galaxia NGC 1309, care se afla la o distanta de 110 de milioane de ani-lumina. A fost descoperita de catre Lick Observatory Supernova Search in ianuarie 2012. Din fericire, instrumentul Advanced Camera for Surveys a Telescopului Hubble a tinut sub observatie NGC 1309 timp de mai multi ani inainte de explozia stelara, ceea ce le-a permis oamenilor de stiinta sa compare fotografiile inainte-si-dupa.

Curtis McCully, absolvent al Rutgers si principalul autor al lucrarii, a observat in imaginile realizate de Hubble un obiect ciudat in apropiere de locul supernovei.

“Am fost foarte surprins sa vad ceva in zona supernovei. Ne-am asteptat ca sistemul precursor sa fie prea slab pentru a fi vazut, ca si in cautarile anterioare de sisteme percusoare ale supernovelor de tip Ia normal￢, a povestit McCully.

Dupa ce a studiat culorile obiectului cosmic si le-a comparat cu simulari pe computer ale sistemelor precursoare ale tipului Iax, echipa a concluzionat ca se uita la lumina unei stele care a pierdut stratul exterior de hidrogen, dezvaluindu-si nucleul de heliu.

Echipa intentioneaza sa utilizeze din nou Hubble in 2015 pentru a observa zona, oferind supernovei suficient timp pentru ca lumina sa sa se diminueze suficient pentru a permite sa se vada o posibila “stea zombie” pentru a le confirma ipoteza.

“In 2009, cand de abia incepeam sa intelegem aceasta clasa, am teoretizat ca aceste supernove sunt produse de un sistem binar cu o pitica alba si o stea cu helium”, povesteste un membru al echipei, Ryan Foley de la Universitatea din Illinois din Urbana-Champaign, care a contribuit la identificarea tipului Iax ca o noua clasa. “Exista inca putina incertitudine in acest studiu, insa, in esenta, este validarea tezei noastre”.

O posibila explicatie pentru neobisnuita natura a SN 2012Z este un joc de balansare intre o pereche de stele, una mai mare si una mai mica. Steaua mai masiva a evoluat mai rapid expulzandu-si hidrogenul si heliumul, ele fiind adunate de steaua mai mica (ceea ce cauzeaza cresterea masei). Steaua masiva a evoluat rapid devenind o pitica alba. Concomitent, steaua mai mica a crescut, ajungand sa absoarba pitica alba si rezultand o coroana comuna.

Straturile exterioare ale acestei stele combinate au fost ejectate, lasand in urma pitica alba si nucleul de heliu al stelei companion. Pitica alba preia materie, prin acretie, de la steaua companion pana cand devine instabila si explodeaza sub forma unei mini-supernova, lasand in urma un supravietuitor – o stea-zombie.

Astronomii au localizat deja rezultatul unei alte supernove de tip Iax. In ianuarie 2013 Hubble a fotografiat supernova 2008ha, aflata la o distanta de 69 de milioane de ani-lumina in galaxia UGC 12682, la mai mult de patru ani dupa ce a explodat. Imaginile arata un obiect in zona supernovei care ar putea fi steaua zombie sau steaua companion. Rezultatele urmeaza sa fie publicate in Astrophysical Journal.

“SN 2012Z este una dintre supernovele de tip Iax mai puternice iar SN 2008ha este una dintre cele mai slabe din clasa sa, aratand sistemele de tip Iax sunt foarte diverse”, a explicat Foley, autorul principal al lucrarii despre SN 2008ha. “Si poate ca diversitatea este legata de modul in care fiecare dintre aceste stele explodeaza”.

Astronomii spera ca noile lor descoperiri vor stimula dezvoltarea de modele imbunatatite pentru aceste explozii ale piticelor albe si o intelegere mai buna a relatiei dintre supernovele de tip Iax si tipul normal Ia si sistemele stelare corespuzatoare.