Scurt istoric al Poștei Române

Jul 22, 2014 admin Carusel, Cultura 0

---

Evul Mediu

Pe meleagurile românești, poşta este cunoscută încă din Evul Mediu. Aceasta a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor până la limitele teritoriului aflat în stăpânirea lor. Locuitorii satelor si orașelor din acea perioadă erau obligați să pună la dispoziția curierilor medievali caii din propriile gospodării, pentru ca aceștia să-și poată desfășura activitatea.

Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este “Hrisovul” dat de domnitorul Mircea cel Bătrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători.

Renaștere

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat a stabilit ca toţi curierii să treacă în subordinea statului, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari – aşa numitele hanuri de poştă -, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani.

Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni “Cap de bour”, pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858.

Poșta modernă

Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adăugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Această decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al Poştelor şi Telegrafelor a fost numit maiorul Cezar Librecht, care a ocupat funcţia de inspector general al Telegrafelor încă din luna mai 1859.

Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de “Lege telegrafo-poştală” a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu.

La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinătate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale.

În perioada 15 septembrie – 9 octombrie 1874, la Berna, se desfăşoară primul Congres Poştal în cadrul căruia s-a decis crearea Uniunii Poştale Universale, România fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizaţiei. La acest Congres, România a fost reprezentată de George Lahovari, director general al Poştelor şi Telegrafelor.

În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din Occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900.

Poșta contemporană

După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administraţia centrală a statului, s-a înfiinţat Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor, denumit ulterior Ministerul Comunicaţiilor.

Prin Hotărârea nr.371 din luna iulie 1998, Guvernul României a dispus transformarea R.A. Poşta Română în societate comercială, cu denumirea Compania Naţională “Poşta Română” S.A. Prin aceeaşi hotărâre, a fost stabilit “Actul constitutiv” al C.N. Poşta Română S.A. (anexa la H.G. nr.371/1998).

happy wheels

---