Ca un punct in minus, ar fi de mentionat faptul ca proiectul de Cod Fiscal trebuie privit in legatura cu celelalte taxe si impozite nereglementate de catre acesta (cum ar fi sistemul de impozitare al hidrocarburilor). Un potential investitor ia decizii de afaceri influentat de totalitatea taxelor si nu doar a acelora reglementate de Codul Fiscal. Tocmai de aceea, ar fi fost mai bine daca, odata cu noul Cod Fiscal, ar fi fost revizuita si legislatia aferenta celorlalte taxe. Tot la capitolul minusuri este ca nu s-au definit (prin legislatie paralela) si masuri practice de crestere a eficientei impunerii. Practic, guvernantii pun cresterea eficientei in colectare doar pe umerii conformarii voluntare ce va fi generata teoretic de anumite diminuari de sarcini fiscale. Aceasta abordare este destul de riscanta din perspectiva veniturilor bugetare.

De asemenea, deciziile politice privind reducerile de cote si exceptarea unor venituri de impozitare trebuie privite cu circumspectie, pentru ca asemenea promisiuni ar putea sa destabilizeze si mai mult mediul economic in situatia in care nu vor putea fi implementate in realitate. Pana la urma, majoritatea acestor masuri va intra in vigoare peste aproape un an, iar efectele asupra bugetului de stat se vor putea resimti abia in a doua jumatate a lui 2016.

Reducerea TVA la 20%, desi este o solutie foarte buna, ar putea fi sustenabila numai in situatia in care s-ar imbunatati colectarea. Recenta reorganizare a ANAF nu pare a da roade din perspectiva incasarilor. Supozitia ca o reducere a cotei va genera in mod automat un procent mai mare de colectare s-a dovedit de foarte multe ori inselatoare. Oricum, eventualele scaderi ale cotei TVA vor fi cel putin partial inghitite de cresterea pretului prin majorarea marjelor de profit, ceea ce inseamna un impact redus la nivelul consumului, pe a carui crestere mizau guvernantii. In lipsa unor schimbari in ceea ce priveste eficienta colectarii, cred ca diminuarea suplimentara la 18% este nesustenabila.

Reducerea cotei TVA la o gama mai larga de alimente este, poate, o masura mai eficienta si mai fezabila decat reducerea cotei generale. Colectarea in industria aferenta este oricum una mica, iar avantajul competitiv al evazionistilor fata de contribuabilii onesti va scadea considerabil. De asemenea, impactul social va fi unul foarte bun, intrucat efectul acestei reduceri masive va fi resimtit cu precadere de catre persoanele cu venituri mici, care aloca o proportie mai mare din bugetul familiei pentru alimente. Reimplementarea mecanismului de taxare inversa pentru cladiri poate fi de asemenea fi enumerata in seria de masuri binevenite care isi gaseste si sustenabilitate in executia bugetara (i.e. oricum aceste tranzactii ar trebui sa aiba un efect nul asupra incasarilor bugetare).

Reasezarea si extinderea bazei de aplicare a contributiilor sociale insotite de o plafonare a acesteia reprezinta o masura corecta, in sensul in care sarcina fiscala ar trebui sa fie comparabila indiferent de natura veniturilor. Este o masura liberala ai carei beneficiari directi sunt cei care obtin venituri anuale de peste 30.000 euro. Perdantii sunt cei care obtin venituri sub acest plafon (care s-ar incadra in patura medie de contribuabili din Romania), insa cresterea sarcinii fiscale pare a fi sustenabila. In ceea ce priveste reducerea cotelor, in masura in care nu va creste numarul contribuabililor, nu cred ca astfel de reduceri sunt sustenabile intrucat bugetele aferente sunt oricum deficitare (chiar daca ele sunt niste masuri excelente din perspectiva mediului de afaceri). Un singur aspect care poate merita a fi analizat este nivelul plafonului maxim de aplicare a contributiilor individuale. Un nivel de 3 salarii medii brute este probabil mai eficient din perspectiva eficientei conformarii voluntare. Un argument in acest sens ar fi si faptul ca impozitarea microintreprinderilor va fi una mult mai favorabila si putem asista la o migratie a activitatilor vizate de aceste masuri catre microintreprinderi.

Extinzand planul analizei, reasezarea impozitelor locale poate fi considerata o alta initiativa corecta. Practica se aliniaza tendintelor internationale de a taxa imobilele in functie de destinatie si nu in functie de proprietate. S-a propus de asemenea eliminarea impunerii suplimentara pentru mai multe proprietati imobiliare, iar aceasta masura nu se datoreaza unei viziuni ultraliberale cum s-ar crede, ci faptului ca autoritatile nu au capacitatea administrativa de a controla conformarea in declaratiile contribuabililor.

Masura reducerii cotei de impozit pe profit la 14% este una absolut electorala. Prin diferenta de doua puncte procentuale nu va creste foarte mult competitivitatea economiei, intrucat cota este oricum una foarte mica.

Neimpozitarea veniturilor pe dividende este iarasi binevenita din perspectiva contribuabililor. Din punct de vedere economic insa, aceasta ar fi trebuit eliminata treptat, pentru a nu decapitaliza rapid societatile comerciale fara niciun beneficiu la bugetul de stat. Poate ca o cota de 5% ar fi fost rezonabila si ar fi generat venituri substantiale la buget, daca tinem cont de faptul ca exista numeroase societati comerciale cu profituri nedistribuite din anii anteriori.

Eliminarea accizelor nearmonizate (si anume cafea, obiecte de lux) este o masura binevenita, intrucat efortul de colectare depasea nivelul veniturilor atrase.

In privinta taxei pe constructii speciale, am spus-o de mai multe ori, este bine sa se puna capat cat mai curand acestei nefericite aventuri fiscale. Cei mai afectati contribuabili sunt societatile cu actionariat major de stat (cum ar fi Nuclearelectrica si Hidroelectrica) si care investesc masiv in industria Romaniei. Practic, prin aceasta masura a fost grav prejudiciat un sector al economiei in care suntem absolut deficitari, iar efectele negative s-au vazut instantaneu.

Putem concluziona ca, prin proiectul noului Cod fiscal, beneficiile estimate pentru buget sunt semnificative. Ramane insa de vazut daca va fi atins si un alt efect scontat pe termen mediu, acela de a creste incasarile bugetare din impozitul pe venit si contributii sociale.