Foarte multe dintre faptele anchetate de DNA vin pe filiera trucarii achizitiilor publice. Un studiu al OLAF pe aceasta tema arata nu numai Romania e vulnerabila la acest capitol, ci mai toate tarile din zona.

Circa 2406 miliarde € – sau aproximativ 20% din PIB-ul UE – au fost cheltuite de guverne pentru lucrari publice, bunuri si servicii. Cu toate acestea, anunturi publicate in Jurnalul Oficial si in baza de date TED privind achizitii publice erau in valoare de numai 447 miliarde € (19% din totalul acestor cheltuieli).

Cei de la Olaf au estimat pentru prim oara costurile coruptiei care afecteaza achizitiile publice in Uniunea Europeana. Potentialul metodologiei a fost testat in 8 state membre (Franta, Ungaria, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, Romania si Spania) in 5 sectoare ale economiei. Sa revenim la domnul si la doamna Ionescu.

Luam cazul A, de manual. O firma care vrea sa castige contracte cu Statul. Da spaga 20% din contract. 10% ca sa-l obtina si alti 10% ca sa i se dea drumul la plati. Daca contractul e de 10 milioane de euro, spaga e de doua milioane. Banii astia trebuie cumva recuperati, dar nu e o problema. Faci niste contracte cu rromii din Sintesti sau cu boschetarii (le dai si lor 100 de lei ca sa iti dea datele personale) si te scoti! Dupa o jumatate de an, firma umfla contractul cu inca 50 milioane de euro. Reprezentantii Statului semneaza bucurosi anexa la contract. Numai ca banii vin de la buget, iar incasarile la acelasi buget sunt anemice.

Intrucat contractul e contract, el musai e de onorat. De unde bani? Marim cu un punct procentual TVA, bagam o taxa pe stalp, gasim noi ceva. Firmele private, la randul lor, ca sa se mentina in piata, transfera costul impus de Stat in preturi. Brusc, domnul Ionescu observa ca sacul de ciment pe care voia sa-l cumpere ca sa-si intareasca fundatia gardului 11,5 lei, ci 15 lei. Firma producatoare de ciment da vina pe Stat, Statul da vina pe incasari, pe tintele convenite cu FMI, dar pana la urma tot dl Ionescu scoate banul ca sa-si faca gardul.

Cazul B. Cazul legilor cu dedicatie. Digi24 a scris aici despre cateva exemple de legi cu dedicatie care ma scutesc de a mai adauga exemple. Amintesc in treacat doar de Ordonanta Guvernului privind infiintarea si functionarea ASF, care l-a dus pe Rusanu la puscarie. Daca Ordonanta ramanea in forma in care a fost data, supraveghetorii mai inchideau un ochi la mizeriile ASTRA sau Carpatica Asig, care pentru a se salva de la faliment, dadeau spagi si apoi urcau preturile, ca sa mai acopere din pierderile colosale. In final, domnul Ionescu s-ar fi trezit cu prima de asigurare marita, fara sa stie macar de ce.

Cazul C. Interventii de a angaja pe pile. Fie ca sunt pile politice, fie ca sunt private, acest gen de coruptie genereaza nu doar pierderi financiare directe, ci in anumite cazuri chiar atentate la sanatatea publica. Va amintiti scandalul carnii stricate? Cativa proprietari de abatoare dadeau spagi la sefii unor DSVSA-uri judetene (numiti politic) pentru a li se trece cu vederea faptul ca vindeau carne expirata. Dincolo de spaga in sine, aici apar si costuri indirecte, cu spitalizarea celor care au consumat carne expirata.

Sau, la fel sunt unele numiri ale reprezentantilor Statului in diverse CA-uri. Oameni fara nicio pregatire in domeniu, a carei simpla treaba e sa isi ia salariile uriase si bonusurile, incercand sa nu faca nimic. Sa ramana neperformanti, dar cat mai discret cu putinta. .Mai tineti minte cazul sefului CJ Mehedinti. DNA a precizat ca el si cu seful Politiei au intervenit pentru a influenta “numiri si mentineri in functii de conducere la unele institutii publice sau numiri ale unor apropiati in functii de conducere”. Acestia ar fi intervenit si pentru aprobarea scoaterii din domeniul public si concesionarea catre apropiati la un pret “convenabil”, de suprafete de teren intravilan situate in centrul municipiului Orsova, in conditiile in care erau inscrise in cartea funciara a localitatii Orsova ca apartinand domeniului public al statului roman si astfel nu puteau fi trecute in domeniul privat si nici concesionate, a mai aratat DNA. Toate acestea sunt costuri viitoare pentru domnul Ionescu, sa fim bine intelesi.

Vin apoi cazurile de mica coruptie.

• Inspectorul care vine sa iti controleze firma si care iti gaseste el ceva, daca nu esti suficient de “atent”. Este asa numita coruptie “mica”. De la politistul de la rutiera la inspectorul de la Mediu, Fisc sau alta agentie guvernamentala (care s-a trezit cu salariul taiat de Boc si care are de tinut copilul la facultate, basca ratele la banca samd), toti ar vrea ceva. Firmele de la care luasera pana acum au dat faliment sau au iesit din piata, drept pentru care se re-orienteaza si ei. La fel de mica e si coruptia din spitale, din diferitele birouri ale functionarilor de stat sau chiar din banci

• Privatizarile, dar aici s-a cam incheiat pentru ca nu prea mai ai ce privatiza. Coruptia prin micsorarea veniturilor, adica. Vinzi o mare firma de stat iar in contract te multumesti cu incasari mult mai mici decat ai putea obtine in mod normal. Vanzatorul isi ia partea lui si e multumit. Statul incaseaza bani mai putini, dar cui naibii ii mai pasa? Exemple de privatizari nereusite se pot da cu duiumul, nici nu stiu la care sa ma opresc. Vezi cazurile ALRO, Rodipet, SNTR.

In fine, acestea sunt doar cateva situatii ipotetice care impreuna fac ca cel putin 24% din impozitelepe care le platesti statului sa mearga direct si fara oprire in buzunarele celor corupti. Un leu din patru, cam atat e “taxa” coruptiei in Romania. P.S. Nu mai vorbesc despre o alta forma de coruptie: trecerea falimentului unor firme in contul statului. Si asta iti ia bani din buzunar, fara sa simti. Bancorex, FNI, si toate celelalte banci care s-au prabusit in Romania si care au “costat” cateva zeci de miliarde de dolari.

Pentru calculul “facturii” coruptiei, exista o aparatura matematica stufoasa, insa nimeni nu poate calcula riguros costul coruptiei. Poti in cel mai fericit caz, aproxima si compara. S-a demonstrat de pilda ca o parte din inflatia de datoreaza coruptiei.

Studiul Olaf de care vormeam mai sus defineste coruptia ca abuzul de putere pentru un castig privat. Din moment ce coruptia si intelegerile subterane apar frecvent in tandem si in cele din urma au acelasi efect – un contract de achizitii publice se atribuie pe baza de concurenta neloiala – atat coruptia, cat si intelegerile subterane sunt luate in considerare in acest studiu. Coruptia genereaza pagube in bugetul public. in acest studiu sunt avute in vedere doar costurile materiale directe ale coruptie: consecintele financiare imediate pentru bugetele nationale (inclusiv bugetele regionale si locale) si pentru bugetul UE, atunci cand sunt implicate si fonduri UE.

Pagubele din bugetul public care au fost investigate reprezinta estimarea valorii financiare a pierderilor prin coruptie cauzate de lipsa de eficacitate (adica un proiect nu isi atinge (in totalitate) obiectivele) sau de ineficienta (adica rezultatele unui proiect nu corespund investitiilor in proiectul respectiv, e.g. costurile proiectului sunt mai mari decat pretul pietei sau rezultatele sunt de calitate inferioara).

In termeni relativi, cele mai mari pierderi directe din bani publici sunt in cazul proiectelor de formare profesionala (44% din volumul bugetului a fost pierdut in proiecte afectate de coruptie), urmate de toate celelalte sectoare (29% in construcţii urbane / utilitare, 20% in drumuri si cai ferate, 16 % in apa si deseuri si 5% in cercetare si dezvoltare). Probabilitatea coruptiei Metodologia permite estimarea probabilitatii coruptiei pentru grupuri de produse. Studiul concluzioneaza ca grupurile de produse cu cea mai mare probabilitate de coruptie sunt serviciile in domeniul formarii personalului (23-28%) si constructia statiilor de tratare a apelor reziduale (22-27%). Probabilitatea coruptiei este estimata a fi mai scazuta pentru achizitia materialelor de constructii feroviare (15-19%), precum si pentru lucrari de constructii de autostrazi (11-14%), pentru achizitia de materiale de radioterapie, mecanoterapie, electroterapie si fizioterapie (11-14%) si lucrari de constructii de pista (aeroport) (11-13%).

Metodologia permite estimarea costurilor directe ale coruptiei in cele 5 sectoare. Pe ansamblu, costurile totale directe ale coruptiei in achizitiile publice pentru cele cinci sectoare studiate in 8 state membre sunt estimate intre 1,4 si 2,2 miliarde €.

• Alte tipuri de coruptie

Pe parcursul realizarii studiului au fost intalnite 4 tipuri principale de practici corupte in 96 de cazuri de coruptie: • Fraudarea licitatiei: contractul este “promis” unui contractor, cu sau fara acordul functionarului public care face oferta. Fraudarea licitatiei se face prin suprimarea licitatiei, oferte suplimentare, rotatia licitaţiei si subcontractare. • Comisioane ilicite: functionarul public cere sau este receptiv la mita, care va fi luata in considerare pe parcursul licitatiei, inclusiv in procedurile administrative. • Conflict de interese: functionarul public are interese personale in cadrul companiei castigatoare. • Altele- management defectuos intenţionat/ignoranta: functionarul public nu a efectuat corect verificarile sau nu a urmat procedurile necesare si/sau tolereaza/ignora in mod evident managementul defectuos intenţionat al unui contractor

Per total, studiul estimeaza ca fraudarea licitatiei se practica in aproape jumatate (48%) din practici şi este cea mai prezenta in proiectele din Apa – Deseuri si Cercetare – Dezvoltare. Fraudarea licitatiei apare cel mai des in Ungaria, Polonia, Lituania si Italia. Comisioanele ilicite apar in aproximativ 1 caz din 3. Aceasta practica apare ca fiind raspandita in mod egal in toate sectoarele. Comisioanele ilicite sunt forma de coruptie cea mai des intalnita in Spania si Romania. Conflictul de interese se inregistreaza in cca 20% din cazuri şi in toate sectoarele, cu o frecventa mai ridicata in domeniile Formare profesionala si Construcţii urbane / utilitare. Managementul defectuos intenţionat se inregistreaza in cca 4% din toate practicile

Surse de date: Rapoarte de la Comisia Europeana, PwC, Banca Mondiala, viata insasi.