1. Presedintele Klaus Iohannis vrea sa castige Parlamentul cu orice pret. In acest sens, a pus la bataie un intreg arsenal retoric menit sa maguleasca si sa responsabilizeze aceasta institutie compromisa in ochii opiniei publice. A insistat pe ideea de parteneriat dintre Presedinte si Parlament. Strategia nu este rea, dar comporta riscuri pentru imaginea sefului statului. Puterea reala o detin senatorii si deputatii, ca ne place sau nu cum arata ei astazi. Legile esentiale depind de votul lor. Or, seful statului tocmai a convenit cu partidele o agenda ambitioasa intr-un termen relativ scurt: noi legi electorale, o lege a securitatii cibernetice extrem de sensibila ajunsa la medierea Cotroceniului si o noua strategie de aparare. Pentru a le trece are nevoie de Parlament, indiferent daca acolo detine o majoritate favorabila sau nu. Acesta este motivul pentru care presedintele Iohannis curteaza o institutie altfel blamata de toti. Din experienta lui Traian Basescu a invatat ca un Parlament ostil pune orice proiect important in paranteza, iar conflictul nu aduce automat rezultate. Riscul este ca asocierea sa cu un Parlament lipsit de responsabilitate si intesat de coruptie sa-l coste in planul imaginii, iar parteneriatul sa fie, in final, prost primit de opinia publica. De notat ca discursul sau a sunat putin rupt de realitate. Nici o referire la scandalul SRI-Udrea, altfel in plina desfarsurare chiar in Parlament. Pe de alta parte, Iohannis isi impune stilul anuntat anuntat din campanie.

2. Victor Ponta a anuntat azi o noua amanare a unei intelegeri cu FMI, prelungind pana in primavara o posibila decizie despre incheierea actualului acord si negocierea unuia nou. Ponta a folosit din nou argumente populiste, acuzand FMI ca vrea sa mareasca pretul gazelor si sa restructureze marile combinate energetice care functioneaza pe carbuni. Eclipsat o vreme de scandalul Udrea-SRI, premierul Ponta a revenit astfel pe radarul presei pozand in protectorul populatiei in fata unor scumpiri si concedieri altfel inevitabile. Ponta se teme ca ambele masuri (liberalizarea pietei gazelor si restructurarea colosilor ineficienti) i-ar dinamita imaginea, dat fiind ca ele ar avea impact mai ales asupra electoratului sau. Dar realitatea ne arata ca marile combinate sufera din cauza ineficientei, a capusarii politice si a supra-incarcarii schemei de personal, si cu cat masurile de reforma vor fi amanate, cu atat suferinta va fi mai mare. La fel si in cazul liberalizarii pietei de gaze. Ambele masuri, amanate acum, vor ramane mostenire unui posibil viitor guvern. Evitandu-le astazi, Ponta spera ca o eventuala trecere in opozitie sa se intample inainte sa fie nevoit sa le adopte.

3. Audierea directorului interimar SRI, Florian Coldea, in comisia parlamentara SRI s-a soldat cu un comunicat previzibil. Comisia a spus ca nu se probeaza nimic din acuzatiile Elenei Udrea. Aici sunt cateva observatii de majore de facut. In primul rand, comisia si-a dovedit in trecut ineficienta, astfel ca nu se astepta nimeni astazi sa efectueze un veritabil control. In al doilea rand, greu de imaginat cum putea fi probat ce sustine Udrea. Ce probe si dovezi ar putea sustine o acuzatie pur subiectiva cum ar fi aceea ca Florian Coldea o uraste. Cum s-ar putea documenta acuzatia ca Florian Coldea i-ar fi cerut fostului sot, Dorin Cocos, sa finanteze cu 500 de mii de lei televiziunea lui Sebastian Ghita? In ce priveste acuzatia ca SRI a efectuat filajul la Paris, lucrurile s-au mai lamurit. Serviciul si-a asumat oficial ca n-a fost mana lui. In fine, aflam cu aceasta ocazia ca pe, langa comisia parlamentara, a existat si o verificare interna a SRI. Suficient? Premierul Ponta spune ca e nevoie de noi legi ale sigurantei nationale. N-ar trebui oare gandite in paralel instrumente noi de control, mai multe site care sa cearna activitatea serviciilor in cautarea unor eventuale abuzuri? Sunt suficiente doua filtre, unul intern si opac, altul extern si formal? Evident, nu. Cu cat mai multe site, cu cat mai multe etaje de control – cu atat mai bine pentru functionarea unei institutii din ce in ce mai puternice si pentru societate in general.

4. Cu sau fara parteneriatul presedintelui Iohannis, Parlamentul are de recuperat masiv la capitolul incredere publica si nimeni nu-si face iluzii ca acest parlament, in aceasta componenta, cu mandate cumparate in general cu bani multi va functiona de azi incolo radical diferit. Nu e clar daca gesturile de curtoazie ale presedintelui Iohannis la adresa Parlamentului nu vin sa mascheze o operatiune subterana de rasturnare a majoritatii PSD sau daca el trebuie interpretat ca accepta configuratia politica actuala si intelege sa colaboreze institutional cu ea. Avizul pentru urmarirea penala dat in cazul Elenei Udrea, revocarea mandatului lui Petre Roman, care a pierdut un proces de incompatibilitate cu ANI se intampla sub presiunea opiniei publice si dupa numeroase cazuri cand Parlamentul a functionat ca scut. Discursul Elenei Udrea n-a sunat esential diferit de ce spun marii cercetati penal in astfel de momente: ca sunt victimele unor abuzuri, tinta unor razbunari, invoca principii, valori democratice etc. De la Nastase, Voiculescu, Vantu si Patriciu incoace, toti marii penali au impresia ca universul se prabuseste odata cu ei, ca pot rasturna institutii si distruge oameni pentru a-si salva pielea. Dupa care se face liniste si justitia isi urmeaza cursul, viata merge inainte si intangibilii de ieri, simbolul puterii absolute nu mai prind o stire nici macar dupa rubrica meteo. Spre deosebire de toti ceilalti, Udrea face ceva cu adevarat nemaintialnit: sparge Omerta si promite sa traga dupa ea cat mai multi, ameninta ca va spune tot ce stie. Intrebarea este ce poate proba din cat stie si pe cine ar mai putea sa ingroape?