ULTIMILE STIRI
- CCR decide dacă Parlamentul va stabili data alegerilor locale Citeşte întreaga ştire: CCR decide dacă Parlamentul va stabili data alegerilor locale
- Fațada sanatoriului Marila din Oravița s-a prăbușit. Pacienții, mutați la un alt spital Citeşte întreaga ştire: Fațada sanatoriului Marila din Oravița s-a prăbușit. Pacienții, mutați la un alt spital
- Maria Liliana Oșca
- Filmari cu soprana Anda Louise Bogza
- Ani de Liceu
- Povesti de Succes – Sezon nou
Perspectivele Simonei Halep in 2015: ngerul tare
Din cauza acestei nesiguranţe – care provine din “ADN-ul naţional”, nu e doar a lor – avem deseori sentimentul că ai noştri rămân în stadiul de pretendent, de contender, chiar şi atunci când câştigă o competiţie majoră. Sunt acolo, în vârf, însă pentru scurt timp. Ar putea – uneori chiar pot, dar nu rezistă. Nu le lipseşte nimic şi, totuşi, (se) pierd.
Condiţia pentru a depăşi faima sportivă şi a te înfige în istoria lumii este o inconfundabilă nonşalanţă a triumfului, încăpăţânarea de a fi iar şi iar pe primul loc, de a te întoarce acolo şi dacă, printr-un accident, l-ai cedat, convingerea îndârjită că îl meriţi şi că-ţi aparţine. Menţinerea “ştrocului”. Confirmarea pe termen lung.
Or, la acest capitol, România produce multe “lumânări” – sportivi înzestraţi, dar care ard uşor şi sunt uitaţi repede. Cu excepţia Nadiei, e greu să numim un român care să-şi fi dominat concurenţa autoritar, timp de câţiva ani, şi care, deci, să fi răspuns presiunii extraordinare a condiţiei de lider cu încă un aur, şi încă unul, şi încă unul, obţinute mai ales când contează, la turneele cele mai importante, la campionate mondiale sau Jocuri Olimpice.
