Profesorul Benedek isi aminteste ca, pe vremea cand era student in anul III la Universitatea Bolyai din Cluj-Napoca, i s-a cerut ca, impreuna cu mai multi colegi, sa elaboreze un plan de munca pentru primul semestru al anului scolar 1956-1957, care s-a transformat intr-un proiect de program pentru autonomia universitatii, “pentru o reforma universitara profunda”. O parte din propunerile studentilor de la Universitatea Bolyai s-au dovedit a fi similare cu cele ale colegilor lor de la Debrecen sau Budapesta, din Ungaria, iar dupa Revolutia anticomunista din 1956, din tara vecina, Nagy Benedek a fost arestat si condamnat la cinci ani de inchisoare. Unele dintre cele mai dureroase amintiri le are din Penitenciarul Gherla, unde a stat in perioada 4 noiembrie 1957-22 mai 1959 si unde a fost batut periodic si a trecut prin stari de teroare si de disperare.

“Dupa 14 iulie 1958, cand a fost revolta detinutilor politici in Gherla, mai ales a celor care au fost asimilati cu politicii, care treceau frontiera fraudulos (…) a intrat o teroare cumplita in tot penitenciarul Gherla. Am fost calcati in picioare aproape zilnic, perchezitii, lipsiti de mancare, nu ne-au scos la plimbare cu saptamanile. (…) Teroarea a fost din ce in ce mai grava. Dintre paznici, caralii, cum le spuneam noi, intr-adevar, fratii Somlea erau cei mai cruzi, dar si mai crud a fost comandatul adjunct Constatin Istrate”, isi aminteste Nagy Benedek.

El povesteste ca a fost batut cu salbaticie de Constantin Istrate, intrucat a fost prins ca statea in pat si nu statea in picioare, asa cum prevedea regulamentul.

“Dupa revolta frontieristilor, am fost mutati noi, (…) zisi contrarevolutionarii, la etajul trei tocmai in camera in care a izbucnit revolta din 14 iulie. O camera in care am fost peste o suta de detinuti politici, cu paturi suprapuse, cu patru randuri de paturi de fier. Datorita mancarii slabe, a lipsei de oxigen, nu puteai sa rezisti de dimineata de la cinci, pana seara la 22, sa stai in picioare, nici nu era loc unde. Si mai furam cate un somn sau ne asezam pe pat. Fiind mai tanar, am primit pat la etajul patru si cand deschideau usa si strigau ‘drepti!’, saream din paturi cum cadeau prunele din pom. Si m-a vazut, mi-a notat numele si a trecut o saptamana-doua si o data am fost strigat afara. In camera era Istrate cu un bici de 50-60 cm lungime, cred ca era de cauciuc, cu cizmele facute, lustruite, intr-o stare de euforie, nu stiu daca era beat sau de placere bolnavicioasa. Era o banca, mi-a spus sa ma culc pe banca, ‘cu cracii in jos’, si plutonierul care a venit cu el a pus mana pe mijlocul meu, iar el a inceput sa dea si in sinea mea am zis ca nu scot o vorba, doar gemeam si numaram loviturile. Tin minte pana la 26 , apoi nu mai stiu nimic. Colegii imi spun ca am primit 37 de lovituri si am fost aruncat in camera in stare de lesin, ca o carpa”, s-a destainuit Nagy Benedek.

Dupa acest episod, tanarul de atunci nu s-a putut misca doua saptamani si dupa ce a iesit din inchisoare in 1961 i s-a descoperit un chist pe rinichiul drept care, ulterior, s-a transformat intr-o tumora canceroasa, iar acum trei ani Nagy Benedek si-a pierdut rinichiul. Medicii i-au spus ca, cel mai probabil, totul se datoreaza batailor primite in inchisoare.

Nagy Benedek a fost si la colonia de munca de la Periprava, unde comandat adjunct era Ion Ficior, acuzat si el de infractiuni contra umanitatii. Si la coloniile de munca de la Periprava a fost batut cu salbaticie, dar a rezistat pentru ca era tanar. Despre ceilalti detinuti, mai in varsta, Benedek isi aminteste ca mureau in numar mare si erau ingropati in digurile din Insula Mare a Brailei. Profesorul pensionar spune ca bataile le primeau pentru ca niciodata nu puteau face norma de 3,2 metri cubi de pamant ‘sapat, incarcat in roaba si urcat pe dig’.

“Noi, tinerii am avut noroc, rezistam chiar daca eram slabiti, (…) dar batranii cadeau ca mustele toamna. Dumnezeu stie numai cati sunt in dig, in gropi de 50-60 cm, in argila aia galbena, in dig, in Insula Mare a Brailei, au ramas acolo”, afirma Nagy Benedek.

Despre Constantin Istrate si ceilalti care l-au chinuit spune ca are doar sentimente de scarba, de dispret si ii aseamana cu gardienii lagarelor de exterminare naziste.

“Am sentimente de scarba. Aud ca mai traieste (n.r. – Constantin Istrate), ascuns pe undeva prin judetul Timis. (…) Nu e om, acestia sunt ca si paznicii de la Auschwitz, (…) acestia sunt niste suboameni, o infinita scarba simt fata de acestia. (…) In mod sigur a fost un om sadic, un om bolnav”, spune profesorul pensionar.

Intrebat daca ar putea sa-l ierte pe Constantin Istrate, Nagy Benedek afirma ca nu stie daca poate face asta, dar ca pentru insanatosirea societatii este important ca toti cei asemenea fostului comandant adjunct de la Gherla sa plateasca pentru faptele lor.

“Pentru insanatosirea societatii, astia toti trebuie sa plateasca. Cei care nu mai traiesc vor da socoteala in fata lui Dumnezeu, dar cei care mai traiesc, pentru primenirea societatii, trebuie sa raspunda acesti oameni pentru faptele lor”, crede profesorul Nagy Benedek, care se intreaba retoric de ce acesti oameni sunt trasi la raspundere atat de tarziu.

Dupa ce a iesit din inchisoare, Nagy Benedek nu a mai fost primit in facultate si a fost nevoit sa faca Scoala Tehnica de Electroenergie de la Bucuresti, unde nu i se cereau referinte. Ulterior, in 1976, dupa 17 luni de verificari, a fost reprimit la Facultatea de Istorie, pe care a terminat-o in anul 1971. A fost muzeograf, jurnalist, a predat 16 ani istoria in Miercurea Ciuc, iar in perioada 1990-1996 a fost deputat in Parlamentul Romaniei, pentru ca intre 2002-2008 sa fie consilier la Comisariatul de Stat pentru Culte, din cadrul Guvernului Romaniei.

De cativa ani, profesorul Nagy Benedek a iesit la pensie, si-a publicat o carte de memorii, are grija de nepotii sai si de gradina casei stramosesti si chiar daca nu ii uraste pe cei care l-au chinuit si umilit, isi doreste ca acestia sa raspunda pentru faptele lor.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a anuntat marti numele celui de-al cincilea tortionar, locotenent-major (r) Constantin Istrate, fost loctiitor al comandantului pentru paza si regim la colonia de munca Onesti si fost loctiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla, pe care l-a si condus. Presedintele executiv al IICCMER, Radu Preda, a spus ca Institutul a formulat si o actiune penala la Parchetul General pe numele lui Istrate, in varsta de 88 de ani, pentru savarsirea de infractiuni contra umanitatii.

Potrivit cercetatorilor Institutului, Constantin Istrate a impus persoanelor aflate in executarea pedepsei un regim de detentie inuman, care depasea ca duritate limitele prevazute de regulamentul de organizare si functionare a Directiei Generale a Penitenciarelor.