Popescu a subliniat, la Scoala Internationala de Vara de Neurologie, desfasurata la Eforie Nord, ca dominanta in neurologie, in acest moment, este cum sa fie restaurata functia pierduta ca urmare a unor boli sau leziuni.

“Altfel zis, cum s-ar putea repara sau regenera asemenea organe, cum ar fi creierul, nervii, inima, ficatul, plamanii. Toata lumea stie ca este o excitatie internationala in legatura cu folosirea celulelor stem. Dar, ca sa fiu foarte sincer, nimeni nu stie destinatia lor medicala. Mie imi place sa spun ca avem de-a face cu o dogma. Orice reparare se face cu celule stem. Numai ca sute, ca sa nu spun mii de studii, inclusiv trial-uri clinice facute de cele mai inalte foruri, cele mai prestigioase facultati, demonstreaza ca suntem departe de a face terapie cu celule stem. Suntem intre speranta si incertitudine. S-au alocat 3,6 miliarde de dolari in cercetare si 3,7 miliarde de dolari pentru terapia cu celule stem (la nivel mondial – n.r.). Este, deci, o afacere de peste sapte miliarde de dolari. As vrea sa-mi arate si mie cineva o persoana cu fractura de coloana sau infarct care a fost vindecata cu celule stem. Una singura”, a spus academicianul.

Tot directorul general al Institutului National de Patologie Victor Babes sustine ca injectarea de celule stem pure nu va rezolva niciodata nicio boala si pledeaza pentru folosirea tandemului celule stem – telocite.

“In problema restaurarii, regenerarii, indiferent despre ce tip de tesut este vorba, trebuie renuntat la aceasta dogma – celule stem pure. Injectarea de celule stem pure, imi iau raspunderea in fata dumneavoastra sa spun, nu va rezolva niciodata nicio boala. Pentru ca celulele stem traiesc in organismul uman sau animal in niste spatii, in niste camere speciale, unde ele au un mediu ambiant extrem de complicat, sunt inconjurate, invaluite de telocite, de asemenea, de proteinele din spatiul extracelular, au contact cu vasele sanguine si primesc informatii nervoase. Ce vrem noi sa facem? Smulgem o celula stem de undeva, o purificam si o injectam si cerem acelei celule sa stie unde sa se duca. Dar ea nu are nicio informatie ca sa gaseasca locul unde trebuie sa se duca. Apoi, ea trebuie sa primeasca un semnal prin care sa se divida intr-o celula a organului respectiv si o noua celula stem”, a explicat Laurentiu M. Popescu, precizand ca celulele stem nu trebuie sa mai fie considerate “actori de Hollywood” care rezolva orice.

Potrivit academicianului, in ceea ce priveste infarctul – cauza majora a deceselor in intreaga lume -, s-a demonstrat recent ca telocitele joaca un rol important in regenerarea muschiului cardiac.

“Recent, la Lugano, in Elvetia, avut loc a patra Conferinta de Celule Stem, unde am vorbit despre raportul dintre telocite si celulele stem. In cadrul aceluiasi eveniment am prezentat lucrarea ‘Telocite si celule stem in tratamentul infarctului miocardic experimental’, realizata alaturi de Catalin G. Manole si Mihaela Gherghiceanu, pentru care am primit premiul I. Aceasta lucrare prezinta date vizuale suplimentare fara echivoc referitoare la comunicarea dintre telocite si celulele stem transplantate intr-o inima care a suferit infarct miocardic. Acest lucru poate reprezenta temelia unei noi abordari a terapiei celulare cardiace”, a precizat el.

In prezent, telocitele, considerate celule capabile sa repare tesuturi, sunt recunoscute in peste 40 de laboratoare din toata lumea. Cele mai active tari in cercetarea telocitelor sunt China, Germania, Belgia, Italia, SUA, Spania si Singapore. De altfel, in laboratoarele din Guangzhou (China), unde a fost si o echipa de cercetatori romani, a fost realizat primul transplant cu telocite pe soareci.

Cele mai recente cercetari au evidentiat rolul decisiv pe care telocitele il au in regenerarea hepatica.