• Daca exista investitori interesati si de Oltchim, si de Arpechim, acestia nu pot negocia direct cu OMV Petrom? De ce ar fi nevoie ca Arpechim sa treaca la stat, ca apoi sa fie vanduta impreuna cu Oltchim, care oricum nu prea are succes la privatizare?

In 2010, rafinaria Arpechim a fost inchisa tocmai pentru ca nu mai era rentabila, fiind estimate pierderi de peste 100 milioane euro pe an in conditiile functionarii ei, si pentru ca necesita costuri uriase in raport cu ce putea oferi. Pentru repornire erau necesare modernizari, retehnologizari si investitii de mediu de peste 250 milioane euro. OMV Petrom se baza si se bazeaza pe rafinaria Petrobrazi unde este prelucrata intreaga productie de titei. Astfel, pentru Arpechim ar fi trebuit sa importe titei.

In plus, pentru combinatul Oltchim nu intreaga capacitate a rafinariei este necesara, ci doar 15%. Doar atat era prevazut pentru productia de Nafta si GPL, materie prima necesara Oltchim. Practic, parea mai rentabil importul materiei prime decat efectuarea unor investitii de sute de milioane de euro pentru producerea ei.

Ideea preluarii Arpechim este mai veche, nu apartine ministrului economiei de acum. Chiar si Guvernul Boc a purtat negocieri cu OMV Petrom prin 2010 si 2011, insa discutiile s-au blocat in momentul in care s-a dovedit ca nu ar fi o afacere prea buna pentru stat. Pe langa investitiile mari pe care ar fi trebuit sa le faca pentru repornirea activitatii si pe langa preluarea obligatiilor de mediu, statul ar fi trebuit sa plateasca si din valoarea activelor evaluate, ceea ce ar fi insemnat cateva zeci de milioane de euro. In cazul in care statul nu ajungea la preluarea societatii, OMV Petrom avea in vedere demolarea rafinariei.

Discutiile au fost reluate in 2012 de Guvernul Ponta I inainte de celebrul esec al privatizarii Oltchim. Se punea problema functionarii integrate a Oltchim cu Arpechim, idee care incanta doar statul, pentru ca in realitate, niciun investitor nu a spus clar ca vrea sa preia combinatul la pachet cu rafinaria.

Preluarea Arpechim inseamna, de fapt, preluarea celei de-a doua parti din rafinarie. In 2011, Oltchim a preluat o prima parte, adica platforma petrochimica Bradu din cadrul Arpechim Pitesti. Au fost facute niste investitii, insa insuficiente in conditiile in care instalatia este extrem de veche. Astfel, aceasta preluare a unei parti din Arpechim nu a ajutat prea mult Oltchim. Dimpotriva. Dupa intrarea combinatului in insolventa, s-a dovedit ca Oltchim a avut doar de pierdut in urma preluarii platformei petrochimice. De altfel a fost notata ca una dintre principalele cauze care au dus la intrarea Oltchim in insolventa.

La fel si acum cand Ministerul Economiei se tot chinuie sa privatizeze Oltchim. Anul acesta au fost trei incercari esuate de vanzare a combinatului, insa de fiecare data a fost amanata procedura din cauza lipsei de oferte angajante. Discutii ca exista investitori interesati, unii fiind din China, au tot fost, dar cand nimeni nu a depus oferta concreta. Pentru ministrul economiei nu este nicio problema ca privatizarea esueaza de fiecare data. “Vom reusi alta data”, spunea Nita pe la inceputul lunii iunie. Tot atunci spunea ca in ciuda amanarilor repetate ale privatizarii, Oltchim nu va fi inchis niciodata. “Tot primesc semnale ca Oltchim trebuie inchis. Guvernul nu va inchide niciodata Oltchim”.

Reamintim ca Oltchim se afla in insolventa incepand cu 30 ianuarie 2013. Strategia de reorganizare judiciara propusa de consortiul de administratori judiciari a presupus crearea unei societati comerciale noi, respectiv Oltchim SPV, precum si procedura de selectie a ofertei angajante in vederea achizitiei partilor sociale ale Oltcim SPV. Oltchim SPV ar trebui sa preia activele viabile de la Oltchim SA, insa nu este clar care sunt aceste active viabile. O tentativa de privatizare a Oltchim esuat in septembrie 2012, iar de atunci statul tot cauta solutii sa mentina combinatul in activitate.