Contestarile si rivalitatile interne din PSD capata mereu aspectul unor reglari de conturi intre bande mafiote, in care liderii se taie, se impusca si se maltrateaza intre ei fara mila, exact ca in N’dragheta sau Cammora napolitana. Cand Mircea Geoana si Marian Vanghelie acuza PSD ca a ajuns “bogat si corupt” sub conducerea lui Victor Ponta, ca toate marile contracte publice trec prin mana lui Sebastian Ghita sau ca firma Teldrum controlata de Liviu Dragnea are contract in fiecare comuna, imaginea proiectata public aminteste de Cosa Nostra, nu de un partid politic.

Ajunsi in acest punct, trebuie ascultati toti capo dei capi. Ghita, ai legatura: “Vanghelie reprezenta ce este mai josnic si mai urat in partidele politice: coruptie, tradare, minciuna! Am fost un adversar al lui Vanghelie de cand am intrat in PSD. Si cred ca ieri oamenii i-au aratat cu adevarat ce cred despre el. Nu poti sa ai un agramat, un neinstruit, un hot lider al partidului in Bucuresti, si sa castigi alegerile. Ne era rusine sa spunem in tara ca Vanghelie este unul dintre noi!”. Ca sa o scurtam. Demisia lui Sebastian Ghita din PSD nu pacaleste, totusi, pe nimeni. Operatiunea asta se cheama simplu: externalizarea asasinului platit pentru a-l exonera pe seful clanului de orice responsabilitate.

Daca ne amintim bine, decapitarea lui Adrian Nastase tot de la foarte multi bani i s-a tras. In ianuarie 2006 fostul lider PSD raporta in declaratia de avere celebrul milion de euro mostenit de la Matusa Tamara. Pana si niste politicieni altfel obisnuiti cu sume mari s-au speriat de atata banet scos la lumina de fostul premier, prin urmare patru luni mai tarziu l-au dat jos destul de brutal intelegand ca lacomia lui Nastase ii va costa scump. Mircea Geoana a reusit atunci puciul intern deoarece a avut timp sa se organizeze. plus ca fostul premier nu mai avea nimic de oferit, pierzand si guvernul. De la alegerile din decembrie 2004 pana la schimbarea lui Nastase din functiile de presedinte al Camerei si presedinte executiv al PSD in martie 2006 a trecut un an si ceva.

Invatand din trecutul partidului, Victor Ponta, Liviu Dragnea si Sebastian Ghita n-au lasat nici o zi adeversarilor pentru a actiona subversiv, ci i-au executat sumar si fara somatie, excluzandu-i din PSD fara sa-si bata prea mult capul cu explicatii publice. Cam tot asa se elimina sefii de clanuri mafiote, pe nepusa masa, dupa ce in prealabil se imbratiseaza si se pupa pe obraji jurandu-si credinta pana la moarte.

In cazului lui Ponta nu exista un mare risc, ca in cazul Nastase, dar orice bun pesedist stie in intelepcinea lui de pradator adevarat ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti sau ca sarpele incalzit la san invariabil ucide. Cata vreme Victor Ponta ocupa functia de premier, Liviu Drangea imparte contracte generoase la Ministerul Dezvoltarii, iar Sebastian Ghita dispune de o maciuca TV, nu se va inghesui nimeni sa-l urmeze pe Mircea Geoana. Maxim Vanghelie, dar nici el suta la suta in caz ca situatia primarului de la sectorul cinci s-ar complica brusc in justitie.

PSD nu s-a rupt in 2006, cand era cu totul in opozitie. Cu atat mai putin risca azi ceva. Cum spuneam mai sus, istoria partidului spune ca e mai sanatos sa zdrobesti orice urma de opozitie interna dupa ce ai pierdut alegerile. Azi Ponta este premier, dar cine se mai uita la el daca pica maine?

Daca ne pierdem prea mult in detalii urmarind butaforia interna s-ar putea sa nu mai vedem cum PSD a incalcat grav o linie rosie. Partidul a comis deja una din cele mai grave erori, aproape cat o sinucidere colectiva. Presedintele executiv, Liviu Drangea, le-a comunicat baronilor explicatia cvasi-oficiala pentru pierderea alegerilor: americanii.

In PSD au mai existat luari de pozitie individuale anti-americane, mai ales in cazul explorarii gazelor de sist de catre Chevron, dar niciodata partidul nu si-a asumat pozitii impotriva Statelor Unite. Or, facand din americani tapi ispasitori pentru propriile erori, PSD se plaseaza in randul partidelor nefrecventabile, conspirationiste, profund nedemocratice, care gasesc mereu vinovati si inamici in exteriorul tarii pentru dezastrele interne. Astfel de partide reprezinta un pericol pe termen lung.



Mesajul lui Drangea s-a multiplicat in progresie geometrica in tara prin intermediul baronilor. Astfel, in partid tocmai s-a nascut un anti-americanism latent, s-au sadit semnitele unor resentime occidentale puternice care nu stim cum vor germina in timp. Victor Ponta si Liviu Drangea vor avea lungi explicatii de dat pentru propagarea acestor acuzatii aiuritoare. Credibilitatea lor si asa scazuta in afara tarii se mai prabuseste cateva etaje. Practic, este ultima mare linie rosie depasita in mod stupefiant, dupa incalcarea dreptului la vot, care a pus din nou in discutie atasamentul PSD fata de valorile statului de drept, si dupa disponibilitatea continua de a distruge justitia pentru a-si apara penalii.

Din acest punct de vedere, 27 noiembrie ar putea ramane in istoria partidului ca ziua sinuciderii colective in PSD.