Nu atat gafele, lipsa de pregatire, de reactie, absenta oricarei sclipiri, nu dezastrul organizatoric al dezbaterii au dezamagit la urma urmei, ci incapacitatea crasa a candidatului de a se ridica la nivelul functiei la care aspira. Acest om nu intelege inca statul.

Acum se explica mai bine defectele de substanta, cum de nu pricepe, de pilda, de ce evenimentele din 2012 au pus in pericol democratia. In afara de apa, canal, asfalt, iluminat, curatenie, primarul Sibiului nu pare sa-si fi batut vreodata serios capul cu mari probleme. Ele au intrat in universul sau de preocupari foarte recent. Ca presedinte trebuie sa dispui de capacitatea de a identifica, de a sintetiza si de a explica marile probleme, de a inspira incredere ca poti apara interesele celor pe care-i reprezinti din cea mai inalta functie.

Aceste calitati esentiale i-au lipsit lui Iohannis. N-a fost in stare sa expuna in cateva cuvinte coruptia generalizata din PSD, marele dusman al acestei tari pe termen lung. N-a reusit sa-i spuna lui Victor Ponta ca nu poate fi presedinte cand are mentor condamnat la inchisoare pentru coruuptie si tata socru cercetat penal intr-un dosar alaturi de simbolul combinatiilor din Romania, Viorel Hrebenciuc. Ca nu are, tocmai el, dreptul sa vorbeasca despre coruptie cand a aparat la propriu toti penalii ca avocat, ca parlamentar, ca premier sau ca sef de partid, la mitinguri sau atacand zilnic justitia si statul de drept.

De la un viitor presedinte asteptam cu totii sa sesizeze corect marile pericole, sa le internalizeze, sa lupte impotriva lor cu toata energia si curajul. Viitorul presedinte va fi conducatorul unei tari sub asediu, destabilizata de crize democratice profunde, de o economie in cadere libera, de coruptie, de forte externe etc.

N-a facut toate acestea deoarece nu pare deloc patruns in fiecare celula de convingerea ca adversarul sau patroneaza un sistem al raului si ca tara se afla intr-un moment de cotitura. A dorit, la urma urmei, sa fie premierul acestui sistem, ministru de interne sau orice i-ar fi satisfacut vanitatea de a fi mai mult decat un gospodar de oras. De partea celalata am vazut un candidat capabil sa inteleaga mai bine statul, fiind un produs al sistemului, dar care foloseste puterea doar pentru el si ai lui.

Putem sa ne amagim propagandistic cat dorim. Putem spune ca Iohannis a manifestat bun simt in fata unui Ponta dezlantuit, ca a pierdut politetea excesiva in fata nesimtirii cosmice. Desigur, daca ne uitam la ei ca oameni de rand putem spune ca am vazut si asa ceva. Dar acolo asteptam sa vedem doi candidati, etaland calitati de viitori sefi de stat nu de concurenti la stii si castigi, bune mariere sau concurs de oratorie. As fi vrut vad un candidat perfect racordat la dramatismul situatiei in care se afla Romania azi, de “battleground state” intre Occident si Rusia, gata sa lupte pana la ultima picatura pentru a pastra tara pe directia Vest in timp ce adversarul sau nu ofera garantia ca maine nu vom sari de pe orbita.

N-am regasit nimic din tragedia momentului istoric pe care-l traverseaza Romania in banalitatile lui Iohannis, n-am avut senzatia ca ar fi constient cat de mari sunt asteptarile, angoasele si fricile unei natiuni intregi. Ne aflam in plin cosmar, pare ca Raul nu are de fapt antidot. Realist vorbind, nici de aceasta data nu cred ca vom pune in urna un vot pozitiv, ci unul incarcat de disperarea ca apocalipsa trebuie oprita cu o calamitate. Daca mai poate fi oprita.

In aceasta seara, Klaus Iohannis poate dovedi, la a doua confruntare fata in fata cu Victor Ponta, ca ne-am inselat cu totii. Mai are o sansa de a arata ca nu este candidatul pierdut in temele derizorii puse pe agenda de realizatori neinspirati sau adversari experti in arta fugii de teme grele, esentiale. Are atata munitie, atatea fapte de partea sa. Va fi ultima ocazie de a iesi din orizontul stramt al gospodarului de oras si de a intra in haina viitorului sef de stat.