“In Germania, strainii care intra pe teritoriul national pentru a obtine ajutorul social sau al caror drept de sedere decurge din unicul obiectiv al cautarii unui loc de munca sunt exclusi de la prestatiile asigurarii de baza (Grundsicherung), care urmaresc in special asigurarea subzistentei beneficiarilor”, a decis Curtea de Justitie a UE, potrivit unui comunicat emis de instanta europeana.

Totul a pornit de la cazul Elisabetei Dano, o romanca de 25 de ani, despre care instanta retine ca “a urmat trei ani de scoala in Romania, dar nu a obtinut nicio diploma de absolvire”. In noiembrie 2010, cand ea avea varsta 21 de ani, iar fiul ei, Florin, un an, femeia s-a mutat la o sora de-a ei, intr-un apartament din Leipzig.

Elisabeta Dano primea deja de la statul german, pentru fiul ei, o alocatie de stat pentru copii (Kindergeld) de 184 de euro pe luna, platita de Casa de Alocatii Familiale din Leipzig in numele Agentiei Federale pentru Ocuparea Fortei de Munca. In plus, Serviciul de Asistenta Sociala pentru Tineri si Copii din Leipzig ii mai platea un avans din pensia alimentara in cuantum de 133 de euro pe luna pentru acest copil, al carui tata este necunoscut, dupa cum retine instanta germana, citata in decizia Curtii europene.

Romanca nu s-a multumit cu atat si a cerut de la statul german si prestatia de subzistenta pentru ea (existenzsichernde Regelleistung), plus o alocatie sociala (Sozialgeld) pentru copil, precum si o parte din cheltuielile de cazare si incalzire.

Serviciile sociale – Jobcenter Leipzig – au refuzat sa acorde prestatii ale asigurarii de baza, pe care cetatenii germani din paturile de populatie defavorizate le primesc fara sa fie nevoie sa fi cotizat la stat pentru ele.

Romanca a dat in judecata autoritatile sociale germane in instata locala, care a facut o intrebare la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, pentru a se alinia cu dreptul Uniunii Europene.

Raspunsul Curtii de la Luxemburg da castig de cauza autoritatilor germane, tinerei romance necuvenindu-i-se nimic in plus.

Curtea de Justitie a UE arata ca, pentru a putea avea acces la anumite prestatii sociale (precum prestatiile germane ale asigurarii de baza), cetatenii altor state membre UE nu pot pretinde o egalitate de tratament cu resortisantii statului membru gazda, decat daca sederea lor respecta conditiile Directivei “cetatean al Uniunii”, care ofera dreptul de libera circulatie.

Curtea mai arata ca femeia si copilul nu dispun de suficiente resurse, asa incat nu pot pretinde un drept de sedere in Germania in temeiul Directivei “cetatean al Uniunii”.

• 3 clase, nicio calificare, nicio profesie, nici in Romania, nici in Germaia

Elisabeta Dano obtinuse de la orasul Leipzig, inca din iulie 2011, un certificat de sedere pentru o perioada nelimitata (Unbefristete Freizugigkeitsbescheinigung) destinat resortisantilor Uniunii Europene, stabilind ca data de intrare pe teritoriul german 27 iunie 2011.

“Inarmata” cu acest document, ea a dat in judecata serviciile publice germane de perstatii sociale, in iulie 2012. Mai mult, in ianuarie 2013, Elisabeta Dano a luat o copie dupa certificatul de sedere. Nu i-a folosit, insa, la nimic.

Instanta germana si CJUE au retinut ca romanca nu a incercat niciun moment sa-si caute de lucru in Germania, neavand, oricum, nicio calificare.

“Doamna Dano a urmat trei ani de scoala in Romania, dar nu a obtinut nicio diploma de absolvire. Intelege oral limba germana si se poate exprima simplu in aceasta limba. In schimb, nu stie sa scrie in aceasta limba si este capabila sa inteleaga numai limitat texte redactate in limba germana. Nu are nicio calificare profesionala si pana in prezent nu a exercitat o activitate profesionala nici in Germania, nici in Romania. Desi capacitatea sa de munca nu a fost niciodata contestata, nu exista niciun indiciu in sensul ca ar fi cautat un loc de munca”, retine instanta europeana.

In decizia Curtii se mai arata ca baietelul romancei s-a nascut la Saarbrucken, Germania, insa cei doi sunt cetateni romani.

In baza deciziei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, instanta nationala germana trebuie sa solutioneze mai departe cauza.

Decizia instantei comunitare are, insa, efecte asupra tuturor tarilor Uniunii Europene. “Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara”, precizeaza CJUE.

Curtea de la Luxemburg ofera astfel o directie clara de rezolvare a controversatei probleme a cetatenilor unor state UE care pleaca in tari membre mai bogate pentru a vana ajutoare sociale, fara sa-si caute de lucru.

De remarcat, insa, ca decizia vine la 4 ani de la stabilirea romancei in Germania.