Candidatul la postul de președinte Victor Ponta continuă să fugă de orice dezbatere publică și directă cu contracandidatul său, tactica pe care a urmat-o de altfel încă din turul I. Atunci s-a și lăudat cu asta, într-unul din rarele sale momente de candoare superficială, pe care l-a denunțat imediat. Fuga asta e evidentă pentru oricine care nu e capturat sau parte a mașinii de propagandă a candidatului-premier. E o situație fără precedent; întărind regula este doar excepția din 2000, când Ion Iliescu a refuzat să participe la un dialog cu Vadim-Tudor. Care e explicația?

Cu siguranță că actualul lider PSD nu are scuza lui Ion Iliescu, contracandidatul acestuia era și este cunoscut pentru discursul violent și vulgar, incluzând insulte directe și josnice la adresa adversarilor. Nimic de genul acesta la Klaus Iohannis. Mai mult, de fapt, liderul ACL nu pare genul care să câștige o dispută verbală directă. E ridiculizat de adversari sau simpatizat de susținători pentru același lucru: vorbește rar, sec, ardelenește. Nu are jovialitatea ”hăhăită” a unui Traian Băsescu, nici replica promptă și ascuțită a lui Crin Antonescu. De ce i-ar fi teamă de el lui Victor Ponta, maestrul eschivei și glumițelor tâmpite, orator complet și permanent eliberat de nevoia de a păstra un minim contact cu realitatea?… Da, chiar aici stă explicația. Realitatea este chestia aia care rămâne neschimbată și după ce oratoria cea mai strălucită va fi trecut.

Campania Ponta este făcută după tipicul guvernării Ponta: o imensă și extrem de costisitoare operațiune de imagine, compusă în principal din minciuni de toate felurile și mărimile. Mutatis-mutandis, este echivalentul unei bule economice: un balon umflat cu mulți bani, în covârșitoarea lor majoritate publici, care a pierdut aproape complet legătura cu realitatea. ”Președintele care unește” are subordonați și susținători care șantajează, care predică ura față de adversarii politici pe temei de naționalitate și religie, care amenință cu violență fizică sau cu război civil. Guvernul ”unificatorului” a conspirat, în mod penal, să împiedice mii de cetățeni români să voteze, știind ce preferințe politice au. Un abuz grav și fără precedent. Sprijinind candidatul care declară ritos că el e un bun creștin pentru că nu minte au fost răspândite prin sate afișe în care le spune oamenilor de acolo că dacă nu-l aleg li se va tăia pensia – ceea ce nu e doar o minciună ci și o imensă cruzime. Aceleași afișe promit investiții peste investiții, în condițiile în care anul acesta s-a tăiat și cele de interes național. Guvernul singurului candidat care, zice-se, n-a scăzut taxele, și promite marea cu sarea, n-a publicat încă bugetul pe anul viitor, și nici modul de calcul al accizei (anul acesta a fost echivalentă unui curs ficțional – citește, mincinos – de de 4,7 RON/Euro). Și așa mai departe, minciună după minciună.

Să ne înțelegem, bula asta nu are cum să se spargă în urma unei dezbateri electorale, e imposibil. Estimez că se va sparge anul viitor, indiferent de rezultatul alegerilor, cu consecințe care ar trebui să îngrijoreze în cel mai înalt grad. Ce se poate întâmpla într-o dezbatere publică directă, ce poate face K. Iohannis chiar și cu discursul său lent și bolovănos, este să dezumfle un pic acest balon de minciuni. Cum disputa este pe câteva procente, poate fi îndeajuns ca V. Ponta să piardă. Prin urmare, premierul nostru preferă să fugă.

Sigur, o face în stilul consacrat: genul acesta de insultă se cere acoperită de o minciună mare, un caz de chutzpah, tupeu incalificabil: el este cel care acuză o așa zisă fugă a adversarului său. În realitatea paralelă a premierului, o ”dezbatere” înseamnă să vină competitorul său într-unul din studiourile televiziunilor de partid, acolo unde ”moderatorul” este un alt adversar, unde ți se poate tăia microfonul dacă spui ceva candidatului care nu fură despre plagiatul său dovedit, de exemplu. Sau in extremis poți fi dat afară, extremă la care am asistat de altfel zilele trecute.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro