Instanta a dispus ca Alexandru Visinescu sa fie adus, la termenul din 5 noiembrie, cu mandat, intrucat in 22 octombrie nu a fost prezent si nici nu a facut dovada faptului ca nu poate sa vina la proces.

Tot la termenul din 22 octombrie, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca statul roman, reprezentat de Ministerul de Finante, Ministerul Afacerilor Interne si Administratia Nationala a Penitenciarelor sa fie parti responsabile civilmente in dosarul lui Alexandru Visinescu, astfel incat daca instanta va dispune plata unor daune morale, cele trei institutii vor plati si ele, alaturi de Visinescu.

Instanta a ridicat, din oficiu, problema instituirii sechestrului asupra bunurilor lui Alexandru Visinescu, iar procurorul de sedinta a sustinut ca acest lucru este necesar. Procurorul a cerut sa fie pus sechestru pe locuinta fostului tortionar si pe actiunile pe care acesta le detine, solicitand totodata si poprirea veniturilor din pensie ale lui Visinescu.

Curtea de Apel Bucuresti a inceput in 24 septembrie judecarea dosarului lui Alexandru Visinescu. La primul termen, cand Visinescu a fost prezent, instanta a admis cererea de a fi parte civila in cauza formulata de Nicoleta Eremia, sotia fostului general Ion Eremia, care a fost incarcerat la Penitenciarul Ramnicu Sarat in perioada in care unitatea a fost condusa de Visinescu. Aceasta a dat o declaratie in fata instantei, in care a aratat de ce doreste sa fie parte civila in cauza si a precizat ca cere daune de 100.000 de euro, din care 20.000 de euro daune morale si 80.000 de euro daune materiale.

Procurorii Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie l-au trimis in judecata pe Visinescu pentru infractiuni contra umanitatii, in dosarul avand ca obiect sesizarea formulata de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).

Potrivit rechizitoriului, in perioada 1956-1963, Alexandru Visinescu, in calitate de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, “a savarsit actiuni si inactiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivitatii reprezentata de detinutii politici incarcerati in acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestora, pe motive de ordin politic”

In perioada in care la conducerea Penitenciarului Ramnicu Sarat a fost Alexandru Visinescu, detinutii erau supusi unor conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea lor fizica, fara sa li se asigure un minim de medicamente si fara sa li se acorde ingrijiri sau asistenta medicala adecvate, a aratat Parchetul instantei supreme.

“Totodata, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer catre spitalele penitenciar, degradarea starii de sanatate a condamnatilor prin lipsa hranei, lipsa incalzirii, pedepsele aplicate discretionar si abuziv, conditiile de detentie inumane, relele tratamente, bataia si alte violente, ignorarea adreselor si sesizarilor formulate de catre detinuti erau tot atatea actiuni menite a duce la exterminarea fizica a persoanelor incarcerate”, au scris procurorii in actul de sesizare a instantei.

Principalele categorii de detinuti aflate in penitenciar, asa cum reiese chiar dintr-o nota a lui Visinescu adresata Consiliului Securitatii Statului din 1967, erau fosti conducatori in guvernele burghezo-mosieresti si in conducerile PNT si PNL, fosti conducatori ai diverselor organizatii subversive, foste cadre de conducere dupa 23 August 1944, foste cadre MAI dupa 23 August 1944, fosti conducatori ai diverselor secte religioase si alte cazuri mai izolate.

Regimul impus de Visinescu in Penitenciarul Ramnicu Sarat nu asigura sub nicio forma conditiile minime de supravietuire pe termen lung, avand in vedere ca de cele mai multe ori sentintele se intindeau pe o perioada care depasea zece ani.

“Decesul detinutilor survenea, astfel, in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acestia erau torturati fizic si psihic”, au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificati 138 de detinuti care au trecut prin Penitenciarul Ramnicu Sarat in mandatul lui Visinescu.

Alexandru Visinescu s-a nascut la Buzau, in 1925, si a fost comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat din anul 1956 si pana la desfiintarea inchisorii, in 1963, fiind si ultimul comandant al inchisorii, unde a murit, in urma torturilor, Ion Mihalache.

Inainte de a fi numit in functia de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, Alexandru Visinescu a detinut pozitii in sistemul penitenciar, activand in unitatile Mislea si Jilava, la inceputul anilor ’50.

Visinescu a lucrat in cadrul grupei operative a inchisorii in perioada decembrie 1954 – aprilie 1956. Decizia autoritatilor de a dezafecta penitenciarul Ramnicu Sarat l-a propulsat pe fostul comandant in functia de inspector in cadrul aparatului central al Directiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, intre 1965 si 1976, a detinut functii de conducere in cadrul inchisorilor Ploiesti si Ilfov si a predat la scoala de subofiteri de penitenciare.

In prezent, el traieste intr-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe luna.

In aprilie 2013, IICCMER anunta ca a identificat numeroase fapte cu posibile consecinte de natura penala comise de 35 de angajati ai Directiei Generale a Penitenciarelor in urma exercitarii functiilor in perioada 1950-1964. Persoanele investigate au varste cuprinse intre 81 si 99 de ani si locuiesc pe teritoriul Romaniei. Totodata, IICCMER informa atunci ca a intrat in posesia datelor de identificare, a numelor si adreselor exacte ale persoanelor in cauza.

Pana in prezent, IICCMER a cerut Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa ii cerceteze, pentru infractiuni contra umanitatii, pe Alexandru Visinescu, Ion Ficior, fost comandant al Coloniei de munca de la Periprava, Florian Cormos, fost comandant al Coloniei de munca de la Cernavoda si Constantin Istrate, fost loctiitor al comandantului de la Colonia de Munca Onesti si fost loctiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla.

Procurorii Parchetului instantei supreme i-au trimis in judecata pe Alexandru Visinescu si Ion Ficior si continua cercetarile in cazul celorlalti doi.

De asemenea, pe 16 ianuarie 2014, IICCMER a prezentat rezultatul investigatiilor in cazul lt. maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat in octombrie 2013, suspectat de comiterea unor crime si abuzuri politice in perioada in care a indeplinit functia de loctiitor pentru paza si regim (ianuarie 1954 – decembrie 1955) in cadrul Penitenciarului Gherla.