Voturile de la europarlamentare au masurat in buna parte forta organizatiilor de partid si a nucleelor dure. Daca nu faci gafe imense, n-ai cum sa le pierzi. Indiferent cine este candidatul PSD, de exemplu, va obtine cel putin cele 2,1 milioane voturi de la europarlamentare.

La prezidentiale voteaza insa si alti oameni, cei care sunt atrasi strict de candidat si pentru care sigla de partid are mai putina importanta sau deloc.

Acestea sunt cele doua surse de voturi pentru un candidat la prezidentiale:

a) partidul

si

b) campania propriu-zisa a candidatului.

Implicit, rezultatele de la europarlamentare definesc favoritii pentru ajungerea in turul doi precum si handicapurile (DEX 98: “totalitatea punctelor cu care o echipa a fost pusa in inferioritate de echipa adversa”). Sa zicem ca tu si cu mine suntem candidati la prezidentiale. Partidul tau a obtinut la europarlamentare cu 200 de mii de voturi mai mult decat partidul meu. Ca eu sa te depasesc la prezidentiale trebuie sa obtin, pe baza carismei si campaniei mele, cu cel putin 200 de mii de voturi mai mult decat ce obtii tu pe baza carismei si campaniei tale.

Adica:

Partidul tau la europarlamentare: 800 mii voturi

Partidul meu la europarlamentare: 600 mii voturi

Handicap: 200 de mii.

Daca tu obtii “pe persoana fizica”, in calitate de candidat, 1 milion de voturi mai mult decat aveai deja de la partid, ajungi la un total de 1,8 milioane.

Eu daca-ti egalez campania si obtin tot 1 milion de voturi din partea celor care n-au venit la europarlamentare … raman in urma ta: 600 de mii de voturi (partidul meu) + 1 milion de voturi (voturi obtinute de mine personal) = 1,6 milioane, sub numarul de voturi obtinut de tine.

As fi avut nevoie sa refac handicapul (200 de mii de voturi) si sa te egalez in randul celor care vin la vot doar la prezidentiale (1 milion de voturi) si sa mai obtin ceva voturi in plus ca sa nu tremur de emotie in seara turului unu.

Handicapurile sunt mai greu de recuperat decat s-ar crede la prima vedere. In 2009, dupa europarlamentare situatia era urmatoarea:

PDL+EBA 1,6 milioane voturi

PSD 1,5 milioane voturi

PNL 700 mii voturi

Sa privim situatia din perspectiva lui Crin Antonescu. El trebuia sa depaseasca macar una din cele doua forte principale pentru a ajunge in turul doi. In alte cuvinte, cand venea vorba de persuadarea persoanelor care nu venisera la vot la europarlamentare dar veneau la vot la prezidentiale, Antonescu trebuia sa depaseasca fie pe Geoana cu mai mult de 800 de mii de voturi, fie pe Traian Basescu cu mai mult de 900 de mii de voturi.

Campania lui a fost foarte buna… dar nu a reusit acest lucru. In randul celor care au votat doar la prezidentiale clasamentul a fost astfel:

Basescu 1,5 milioane voturi

Geoana 1,5 milioane voturi

Antonescu 1,2 milioane voturi

Antonescu de fapt a pierdut teren fata de amandoi, terminand la 1 milion de voturi in urma lui Geoana si la 1,1 milioane voturi in urma lui Basescu.

In prezent, exista o sansa considerabila ca o candidatura comuna PNL+PDL sa transforme primul tur al prezidentialelor intr-unul foarte plictisitor si cu final previzibil.

Sa ne uitam la rezultatele opozitiei la europarlamentare:

PNL 835 mii voturi

PDL cu 150 mii mai putin

PMP cu 490 mii mai putin

FC cu 715 mii mai putin

Diferentele sunt in genere mici. Contracandidatii PNL pot recupera terenul. Dar acest clasament nu ia in calcul candidatura comuna PNL+PDL. Cate din cele 680 de mii de voturi obtinute de PDL la europarlamentare s-ar indrepta spre candidatul comun care aproape sigur va fi un PNL-ist? Nu toate. Unele din voturile din mediul urban ale PDL erau de fapt pentru Monica Macovei (aproximativ 100-150 de mii) si nu s-ar transfera in mod automat. Nu e clar daca PDL ar obtine ceva dintr-o victorie, cum ar fi pozitia de prim-ministru, deci nu e clar cat de mult e motivat activul partidului sa se mobilizeze pentru plasarea unui PNL-ist la Cotroceni. Implicit, putem construi mai multe modele de “eficienta a transferului”. Sa analizam doua dintre ele:

1) eficienta mare: 75% din voturile obtinute de PDL la europarlamentare se indreapta spre candidatul comun. Baza de pornire inainte de impactul propriu-zis al prezidentiabililor devine:

PNL+PDL 1,34 milioane voturi

PMP cu un milion mai putin

FC cu 1,2 milioane mai putin

Cristian Diaconescu si MRU au un handicap mai mare decat Antonescu in 2009. Chiar si cu o campanie senzationala, bine gandita, creativa, fiecare din ei se indreapta spre ratarea turului doi.

2) eficienta redusa: 25% din voturile obtinute de PDL la europarlamentare se indreapta spre candidatul comun. Baza de pornire inainte de impactul propriu-zis al prezidentiabililor devine:

PNL+PDL 1 milion voturi

PMP cu 650 mii mai putin

FC cu 875 mii mai putin

Handicapurile sunt aproape egale cu cele ale lui Antonescu din 2009. C. Diaconescu si MRU au nevoie de campanii foarte performante si de o campanie execrabila a candidatului PNL+PDL. Practic acesta ar trebui sa nu fie recunoscut de opinia publica drept un candidat important si sa fie limitat la bazinul de partid si eventual cateva sute de mii de sustinatori in plus.

Dar sa mergem un pas mai departe. Pentru PNL, frumusetea conceptului unei candidaturi comune cu PDL consta in faptul ca elimina din competitie un oponent major in ceea ce priveste atingerea turului doi, si anume chiar PDL. Sa zicem ca eficienta transferului e 0. Pur si simplu toti primarii PDL, in ziua turului unu, refuza sa-si scoata aparatul de partid din case. Pentru o zi, PDL nu exista. Baza de pornire se rescrie astfel:

PNL 835 mii voturi

PMP cu 490 de mii mai putin

FC cu 715 de mii mai putin

Valorile sunt extrem de apropiate de cele din varianta 2 mentionata mai sus. In randul celor care vin la vot doar la prezidentiale, Diaconescu si MRU trebuie sa aiba o performanta personala nu egala cu cea a candidatului PNL, ci cu 10-14% mai buna (Diaconescu) sau cu 15-20% mai buna (MRU). Nu imposibil, dar greu de realizat. Campania lui Antonescu din 2009, cu toate meritele ei, ar trebui surclasata de ce am vedea la toamna, pentru ca dupa cum am aratat mai sus, ea a terminat in urma campaniilor lui Basescu si Geoana in randul celor care vin la vot doar la prezidentiale.

Folosesc mai sus rezultatele de la europarlamentare. Exprima ele oare cu adevarat forta partidelor? Intr-o buna masura, da. In randul celor care aveau o optiune dar nu s-au prezentat la vot PNL este la egalitate cu suma PMP+FC (detalii aici). In alte cuvinte, PMP si FC, impreuna, au la dispozitie la fel de multi sustinatori care nu s-au prezentat la urne cat PNL.

Ce ar trebui sa se intample astfel incat un candidat PNL sa nu ajunga in turul doi? Cinci scenarii sunt macar posibile. Dupa cum vei vedea, chiar si ele sunt improbabile.

1) Nu exista o candidatura comuna a liberalilor si liberal-democratilor. Negocierile se rup si PDL sustine alt candidat, ex. Diaconescu sau MRU. (E foarte posibil ca o candidatura PDL separata de cele ale PMP si FC sa aiba pana la urma efectul de a-l califica in extremis pe candidatul PNL in turul doi. Cand se spune ca Predoiu “e sub partid” de fapt e vorba de faptul ca el subperformeaza in randul celor care vin la vot doar la prezidentiale – detalii aici).

2) Candidatura PNL+PDL este una dintre cele mai slabe din istoria Romaniei. Dincolo de activul de partid PNL si poate PDL se obtin extrem de putine voturi.

Aratam mai sus ca in 2009 toti candidatii principali au obtinut intre 1,2 si 1,5 milioane voturi in randurile celor care au venit la vot doar la prezidentiale. Un candidat PNL care obtine jumatate din valoarea minima (adica 600 de mii de voturi) impune o tinta majora contracandidatilor de la PMP si FC, si asta chiar daca eficienta transferului de la PDL e 0. Pentru o victorie in lupta pentru locul doi…

pentru fiecare vot obtinut de PMP la europarlamentare, Diaconescu ar trebui sa obtina inca trei si jumatate.

Pentru fiecare vot obtinut de FC la europarlamentare, MRU ar trebui sa obtina inca zece.

3) PDL tradeaza. Bucati mari din aparatul de partid sustin pe acelasi din ceilalti doi candidati. A se cupla cu scenariul urmator, si anume…

4) PMP si FC isi unifica candidaturile. Pare incredibil ca acest lucru nu se intampla deja. Sa revedem imaginea de la zero, ca si cand ar fi vorba de alta tara. In opozitie exista doua partide mai mari si doua partide mai mici. Aceste doua partide mici cumuleaza, ca organizare si nucleu dur, trei sferturi din forta partidului mai mic din cele doua partide mari (PMP+FC = 470 mii voturi; PDL = 650 mii voturi). Cele doua partide mari isi unifica candidaturile. Faptul ca cele doua partide mici nu fac acelasi lucru, in oglinda, pentru a-si mari sansele de a accede in turul doi e surprinzator, precum a nu raspunde unei mutari de sah cu finalitate evidenta.

Mai este un lucru pe care nu l-am mentionat mai sus: Diaconescu si MRU sunt pusi in situatia de a alerga catre acelasi electorat, canibalizandu-si reciproc sansele de a ajunge in turul doi. Sa ignoram partidele si chiar factorul “Basescu”. Profilul lor personal e in mare parte identic: un om educat, finut, stilat, cu ochelari, din mediul diplomatic, bun cunoscator al problemelor de politica externa, rational si nu emotional, al elitei si nu al vulgului, cu idei de reforma dar nimic care sa atraga atentia, un vocabular bogat, mesaje cumpanite, rostite prudent si nememorabile, fara discurs pe economie, genul de om care se regaseste mai degraba intr-o biblioteca sau un studio civilizat de televiziune decat intr-o campanie electorala in care sa trebuiasca sa emotioneze o natiune. De altfel, o mare parte din sustinerea pentru MRU in sondajele care masurau intentia de vot in primul tur era datorata electoratului PMP care … nu avea cu cine sa voteze (partidul era singurul care nu-si anuntase candidatul).

5) Tariceanu sau altcineva cu un profil asemanator performeaza foarte bine in randul electoratului PNL, subtilizand sute de mii de voturi pe care candidatul PNL conta. Chiar si asa Diaconescu/MRU/candidatura unita PMP+FC trebuie sa faca o treaba foarte buna.

Comenteaza pe Sociollogica.