“S-a profitat de o problema privind sanatatea juristului curajos si de buna credinta si s-a obtinut, prin intermediul administratiei, o recomandare a medicului de medicina muncii de a se limita deplasarile juristului in afara Bucurestiului”

RISE: Cine ar fi trebuit sa fie, in opinia dumneavoastra, beneficiarii acestei paduri si ce suprafata trebuia de fapt retrocedata?

Padurarul: Dimitrie N.D. Ghika, cel care a fost deposedat de catre statul comunist, a avut doi fii care in anul 1948 se aflau la studii, in Anglia. Unul dintre fii, Nicolae, decedat in anul 2003, are la randul sau doi copii, Christopher si Jeanne – Valentinne, care locuiesc in Anglia. Asa cum rezulta din evolutia istorica a proprietatii Ghika – Comanesti, acestia sunt descendentii familiei si, daca s-ar fi urmat caile legale, ar fi avut dreptul de proprietate pentru circa 11 mii de hectare de teren forestier.

R: Cum ramane cu cererea depusa de Paltin Sturza?

P: Paltin Sturza nu a avut niciodata vreun drept in privinta acestei paduri, acesta fiind si motivul pentru care, in toate etapele procesuale, incepind din anul 2006 si pana in 2012, cererile sale au fost respinse atat de judecatoria Onesti cat si de Tribunalul Bacau. Cererea i-a fost admisa abia in anul 2012, dupa ce dosarul a fost stramutat la Sfantul Gheorghe, de catre avocatul Ioan Adam (n.r.-parlamentar). Abia acest complet de judecata a admis actiunea lui Sturza si a dat hotararea irevocabila prin care s-a dispus reconstituirea unei suprafete mai mari chiar decat ceruse initial pina si solicitantul.

R: Ce a facut statul in acel moment?



P: Directia Silvica Bacau a depus o revizuire la aceasta hotarare dar cu o intarziere deliberata de trei luni asa ca revizuirea a fost respinsa de acelasi complet de la Sfantu Gheorghe. In baza deciziei definitive, Comisia Judeteana de fond funciar a emis mai multe hotarari de validare pe anumite portiuni din cele 43 de mii de hectare, in locurile gasite libere, unde nu erau inca pusi in posesie alti cetateni. Aceste hotarari s-au dat fara respectarea prevederilor legilor de fond funciar pentru ca instanta a decis doar totalul suprafetei nu si amplasamentele. Multi sefi de ocol au refuzat pana astazi sa ofere amplasamente Comisiei judetene, chiar daca au fost amenintati sistematic.

R: Ce ati facut dumneavoastra si colegii dumneavoastra?

P: Salariatii Romsilva au inceput sa caute in Arhivele Statului noi documente iar acestea aratau tot mai limpede ca cele 43 de mii de hectare nu i se cuvin lui Paltin Sturza. In baza acestor noi probe au fost facute plingeri la hotararile Comisiilor judetene si doua revizuri. Ca urmare a uneia dintre revizuiri, juristul principal a reusit chiar sa stramute la Sibiu procesul dar apoi a fost inlaturat.



R: Cum a fost dat la o parte?

P: Procedeul de inlaturare a juristului care a initiat si sustinut actiunile de sistare a punerii in posesie a celor 43 de mii de hectare a fost de o parsivenie de neimaginat intr-o administratie de stat care functioneaza, totusi, pe baza de acte normative.

Afirmatia mea poate fi calificata ca dura si neeleganta. O justific prin faptul ca s-a profitat de o problema privind sanatatea juristului curajos si de buna credinta si s-a obtinut, prin intermediul administratiei, o recomandare a medicului de medicina muncii de a se limita deplasarile juristului in afara Bucurestiului. In baza acestei recomandari, directorul general al Romsilva, Adam Craciunescu, a dat un ordin prin care juristului i-au fost luate, in regim de urgenta, toate cauzele, acestea fiind repartizate altor colegi.

Un rol determinat in acest scenariu l-a jucat seful Serviciului juridic din regie, care, si in alte cazuri, prin modul de actiune sau mai bine zis inactiune, a pus umarul la retrocedarea, fara respectarea legii, a unor importante suprafete de padure.

Fara implicarea activa a mai multor salariati din structura Romsilva, suprafata de 43.227 ha de padure de pe Valea Trotusului ar fi fost transferata valoric, inca din anul 2012, din proprietatea publica a statului in diverse conturi bancare. Pe fondul acestor precizari, trebuie sa aveti convingerea ca la Romsilva cei mai multi salariati sunt onesti si integri. Daca acestia nu ar fi existat, acest interviu nu ar fi avut subiect.

Cititi interviul integral in RISE Project