INTERVIU. Profesorul rus de istorie care prezice dezintegrarea Federației Ruse: „La fel ca Imperiul Austro-Ungar și Uniunea Sovietică” Citeşte întreaga ştire: INTERVIU. Profesorul rus de istorie care prezice dezintegrarea Federației Ruse: „La fel ca Imperiul Austro-Ungar și Uniunea Sovietică”

Jun 07, 2022 Mihai Osca Actualitate, Carusel, Special 0

---

Unul dintre cei mai spectaculoși profesori europeni. Așa este descris Alexander Etkind de scriitorul Vasile Ernu, care l-a intervievat pentru cititorii Libertatea. Născut în 1955 la Sankt Petersburg, Etkind predă istoria la Florența, a fost profesor la Cambridge și este autorul unor cărți de referință pentru înțelegerea situației actuale din Rusia. Profesorul nu se ferește să vorbească despre dezintegrare atunci când se referă la viitorul Federației Ruse. De ce crede că, „mai devreme sau mai târziu”, se va ajunge aici? Ce rol joacă resursele naturale într-o societate divizată între oligarhi și restul lumii? Sunt două dintre întrebările la care răspunde Alexander Etkind.
Despre războiul din Ucraina: „Rușii nu au nimic de împărțit în Ucraina în afară de orgoliul puterii care se dă rănit”. Despre inegalitate economică: „Acum este un nivel-record de inegalitate, mai mare decât în timpul țarilor”. Despre resurse naturale și politică: „Răul provine din acele resurse care sunt distribuite cel mai inegal pe suprafața pământului. Sunt mai ușor de monopolizat, interferează cu comerțul liber, se poartă războaie pentru ele, iar sclavia devine necesară pentru ele”. Despre corupție: „Navalnîi a înțeles corect că aceasta este principala problemă a regimului. Iar o astfel de inegalitate nu poate fi apărată decât prin forța armelor”. Alexander Etkind este profesor de istorie, specialist în relațiile Rusiei cu Europa. Predă în Italia, la European University Institute. Cu studii de psihologie la Leningrad, un doctorat la Universitatea din Helsinki și cu specializări în istorie, în problema memoriei, economiei și colonialismului, domenii de cercetare aplicate pe Rusia.  Etkind a predat la Universitatea din Cambridge, a fost profesor invitat la Universitatea din New York, Universitatea Georgetown și rezident la Harvard, Princeton, Woodrow Wilson Center sau Wissenschaftskolleg din Berlin, lista este lungă. ADVERTISING Vasile Ernu, autorul interviului, axează dialogul pe două cărți scrise de Alexander Etkind, pe care le consideră fundamentale pentru a înțelege Rusia actuală și cauzele războiului. Înainte de a intra în dialogul purtat cu reputatul profesor, Ernu prezintă, pe scurt, cele două lucrări: „Internal Colonization: Russias Imperial Experience” (2011) – E o carte despre natura Imperiului Rus – Imperiul care se colonizează pe sine. Alexander Etkind descrie modul în care Imperiul Rus a cucerit teritorii străine și și-a dezvoltat propriile teritorii, colonizând multe popoare, inclusiv pe ruși. „Natures Evil: A Cultural History of Natural Resources” (2021) – E o carte despre natura politică a resurselor. Istoria are nevoie de actori, iar aici actorii sunt: cânepa, zahărul, mirodeniile, fierul, blana și petrolul. Adică resursele ca motor al comerțului, care au condus la acumularea de bogăție, dar și la creșterea inegalităților, la dezvoltarea lumii, dar și la dezastre. RECOMANDĂRI Digi 24 l-a concediat pe CTP, singurul care a vorbit pe post despre legile siguranței naționale Două cărți scrise de Alexander Etkind, pe care Vasile Ernu le consideră fundamentale pentru a înțelege Rusia actuală și cauzele războiului „Nu mă pot lăuda că am prezis acest război, i-am explicat condițiile și cauzele” Vasile Ernu: În două cărți – „Colonizarea interioară. Experiența imperială a Rusiei” și „Natura răului. Resursele naturale și statul” – cred că ați schițat viitorul Rusiei și natura statului rus. Cum apreciați războiul actual? Alexander Etkind: Nu mă pot lăuda că am prezis acest război, ci mai degrabă că i-am explicat condițiile și cauzele. Este un război imperialist, dar de un tip special. Este, de asemenea, un război revanșard.  Diferența constă în faptul că Rusia nu invadează pământuri noi și necunoscute, ci pe cele despre care conducătorii săi cred că le-au aparținut cândva. Iar economia bazată pe exploatarea resurselor naturale le permite să facă acest lucru, le oferă bani și oameni pentru a face acest lucru. Aceasta este natura răului. RECOMANDĂRI Anunțul anului în presă: CTP, concediat de la Digi24. În ultima emisiune, criticase gafa din emisiunea lui Cosmin Prelipceanu – Să începem cu prima carte. Care este diferența fundamentală între colonizarea internă și cea externă? – Anexarea Crimeei, a Donbasului, iar acum și a Hersonului și Zaporojie: este vorba de colonizare externă sau internă? Diferența este în primul rând una de ordin juridic: colonizarea internă are loc în interiorul granițelor recunoscute ale unui stat, în timp ce colonizarea externă are loc în afara acestora. Odată cu expansiunea imperială, granițele se mută și ceea ce era în afară devine înăuntru.  În acest caz, este invers: ceea ce era înăuntru a devenit afară, iar colonizarea internă a devenit externă. De fapt, mecanismele lor sunt similare sau chiar identice: în exterior sau în interior, este vorba de același colonialism, exploatare, orientalism și, adesea, genocid.  Acesta a fost scopul cărții mele, publicată în urmă cu peste un deceniu. Și mecanismele de decolonizare sunt similare. În cazul colonizării externe, este vorba de retragerea unui imperiu, cum a fost cazul britanicilor din India.  RECOMANDĂRI De ce nu funcționează campaniile antidrog făcute în România. „Informare și servicii. Nu merge să-i judecăm pe oamenii ăștia” În cazul colonizării interne, este vorba de prăbușirea imperiului. Acesta este modul în care s-au dezintegrat Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus. Acesta este modul în care s-a dezintegrat Uniunea Sovietică. Același lucru se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, și cu Federația Rusă.  „Istoria Rusiei nu este mai unică decât alte istorii imperiale” – Eu sunt din Basarabia, fostă gubernie imperială. Ca om de la periferia imperiului, unde Rusia este prezentată ca un „colonizator extern”, vreau să întreb: în ce măsură dezvoltarea Siberiei, a regiunii Volga, a Caucazului, a Asiei Centrale, a teritoriilor ucrainene, a Moldovei a fost o colonizare internă a „propriului popor”? Ce anume definește „proprietatea” unui popor? Era, să zicem, țărănimea moldovenească sau ucraineană mai puțin „stăpânită” decât cea din Tver? A funcționat procesul de colonizare internă în aceste teritorii în același mod? – Mulți factori se combină în aceste definiții: identitatea, limba, culoarea părului sau a pielii, religia, structura economică, îmbrăcămintea, moda și multe altele. Toate acestea trebuie studiate de la caz la caz. De exemplu, în Moldova: cum se deosebesc moldovenii de români, ucraineni sau ruși?  Cartea mea nu explică toate acestea, ci le ia ca pe un dat: da, moldovenii sunt diferiți în multe privințe față de alte popoare din imperiu. Țăranii din Tver diferă și ei de cei din Tula. Dar toate popoarele se aflau sub un regim imperial comun. Unii au ieșit din asta, alții nu. Dar există oameni și instituții puternice care vor să îi aducă pe toți acești oameni înapoi în imperiu. Unele mecanisme funcționează, altele nu. Cartea mea este despre aceste procese. – Cât de originală este colonizarea internă rusă despre care scrieți? S-a întâmplat ceva similar în imperiile occidentale? Unde altundeva a mai fost colonizat propriul popor? Sau istoria Rusiei este, în acest sens, unică? – Nu, istoria Rusiei nu este mai unică decât alte istorii imperiale. Combinația dintre colonizarea externă și cea internă – asemăn acești doi vectori de expansiune statală cu cele două capete de pe stema vulturului rusesc – a fost caracteristică atât imperiilor terestre, cât și celor maritime, în anumite momente ale istoriei.  Există, desigur, foarte multe analogii, în special între dezvoltarea Rusiei și a Americii în secolul al XIX-lea; mulți au scris despre aceste analogii, iar eu am scris despre ele în cartea mea. La fel ca în Rusia, trecerea frontierei americane în Vestul Sălbatic a lăsat în urmă o întindere uriașă și, de asemenea, sălbatică și care s-a dovedit a fi mai greu, mai costisitor și mai lent de stăpânit decât frontiera însăși atunci când a ajuns la oceanul vestic.  Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman și, bineînțeles, China au avut probleme diferite, dar parțial similare. Acum, mi se pare că o Europă unită se confruntă cu dificultăți similare în zonele sale centrale. „Imperiile nu știu cum să se oprească”
Citeşte întreaga ştire: INTERVIU. Profesorul rus de istorie care prezice dezintegrarea Federației Ruse: „La fel ca Imperiul Austro-Ungar și Uniunea Sovietică”

happy wheels

---